Din 7 in 7 ani organismul se reinnoieste la nivel celular

La fiecare 7 ani, organismul se innoieste la nivel celular si energetic, dar repeta si tiparul informatilor negative. Printr-un comportament armonios si o stare sufleteasca linistita, omul poate corecta aceste tipare negative, inlocuindu-le cu altele benefice. Orice tipar are nevoie de minim 7 zile de repetitii pentru a intra in arhiva comportamentala.

Intr-un cuplu este bine ca diferenta de varsta sa nu depaseasca 7 ani, sau in unele cazuri 12 ani, intrucat partenerii se vor afla, desincronizati in etape ale vietii diferite.

In sens cosmic intre 0-7 ani, omul traiste o zi de duminica si este guvernat de Soare. Intre 7-14 ani, traiste o zi de luni, este guvernat de Luna. Etapa 14-21 se aseamana cu ziua de marti si este guvernata de Marte. 21-28 de ani, miercuri, Mercur. 28-35ani, joi, Jupiter. Etapa 35-42 ani, ca o zi de vineri, guvernata de Venus. 42-49 ani, sambata, Saturn samd.

Matematica aplicata in evolutia vietii:

• 7×1=7: psihicul, eul interior, personalitatea
• 7×2=14=5: dezvoltarea corpului fizic, legea interioara
• 7×3=21=3: dezvoltarea sferei sexuale
• 7×4=28=1: dezvolatrea personalitatii, eul social
• 7×5=35=8: tindere catre bunastarea materiala, emancipare sociala, viata activa, periculoasa
• 7×6=42=6: intarirea sau distrugerea armoniei cuplului, tendinta catre echilibru.
• 7×7=49=4: iesirea din banal, dezvoltarea spiritualitatii
• 7×8=56=2: diplomatie si consolidare sociala si materiala, tendinta unui nou inceput
• 7×9=63=9: finalizarea procesului vietii, bilantul, sansa spre o noua calitate a vietii
• 7×10=70=7: omul a cuprins pe deplin cele trei sfere: mental, intelectual si spiritual, atingerea perfectiunii in viata.

• http://codulluioreste.ro/misteriosul-7-in-procesul-vietii/

Parul este magie

Despre parul femeii si puterea lui ascunsa

Din cele mai vechi timpuri, parul a fost nu doar un atu si o componenta de baza a frumusetii feminine, ci si o sursa si un indicator al nivelului de energie vitala si forta interioara a unei femei. Parul era tratat cu o atentie si o dragoste deosebita, la toate popoarele lumii. Orice femeie era invatata, din frageda copilarie, ca parul ei reprezinta o adevarata comoara. De exemplu, cu ajutorul  parului lung se atragea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un barbat!

Energia si magia parului

Cu timpul, cunoasterea mistica despre puterera parului uman a fost aproape in intregime pierduta.
In zilele noastre nicio femeie nu-i mai daruieste barbatului iubit, o suvita din parul ei, pentru ca acesta sa o poarte in dreptul inimii, amintindu-si  de iubita, atunci cand distanta ii desparte, nu mai face pendul din inelul de casatorie atarnat de un fir de par, atunci cand vrea sa afle raspunsuri despre cei dragi si nu-si mai alege peria sau pieptenele de par, cu aceeasi grija cu care o faceau altadata, strabunicile noastre . Totusi, la nivel intuitiv, orice femeie stie si simte in adancul fiintei sale, cat de important este parul ei. Și aici nu e vorba doar de frumusete.
Firele de par sunt un fel de “antene” naturale ale organismului nostru, prin care circula energii vitale atat inspre corp, cat si dinspre el. Parul poate povesti despre noi multe – cat de bine ne simtim, in ce stare sunt organele noastre interne , cum functioneaza sistemul  hormonal – detaliu extrem de important pentru buna functionare a corpului feminin. Parul arata si nivelul nostru de feminitate, fiind o sursa de conectare la energia Universului, de tip Yin. Orice schimbare sufera parul nostru, de-a lungul timpului, aceasta  va modifica, intr-un mod subtil si nevazut, si cursul destinului nostru ca femei. De aceea, daca vrem schimbari rapide in viata noastra, un coafor profesionist si cu experienta  ne va sfatui  intotdeauna sa incepem prin a ne schimba tunsoarea, coafura sau macar culoarea parului.

A taia parul intotdeauna va avea semnificatia de a face un pas in directia unei schimbari importante in viata.

A taia parul intotdeauna va avea semnificatia de a face un pas in directia unei schimbari importante in viata. Este un fel de semnal catre Univers, ca sufletul nostru doreste o schimbare. In vechime, isi taiau parul de bunavoie, doar persoanele aflate intr-o situatie extrema de boala sau stres, urmand sfatul din Vechiul Testament de a se dezice de par , aruncand pe el tot raul, de a se curata de pacat si a renaste spiritual. De exemplu, femeile captive in razboi isi radeau capul pentru purificare, de asemenea si leprosii (Levitic 14:8).
Altfel, parul unei femei niciodata nu se tundea scurt, deoarece la nivel subtil ar fi fost echivalent cu deconectarea acesteia de la sursa de energie vitala. Din punct de vedere energetic, situatia e neschimbata si in zilele noastre. O femeie care opteaza pentru o tunsoare scurta, intr-un fel sau altul, isi afecteaza una dintre sursele de vitalitate – este important sa stim acest lucru.
Lungimea ideala a parului feminin este pana in dreptul vertebrei T10 (trebuie sa acopere sternul si omoplatii)
Pentru o femeie, un par ingrijit mai reflecta si ordinea din capul ei. De aceea, nu sunt deloc intamplatoare vechile ritualuri, prin care aceasta  isi peria, indelung si minutios, parul inainte de culcare, indepartand cu ajutorul pieptenului sau al periei, orice energie sau emotie negativa, acumulata de-a lungul zilei, relaxandu-si in acest fel trupul, mintea si sufletul. Nu mai e nevoie sa demonstrez nimanui, sper, cat de important este pentru o femeie sa atinga starea de relaxare, dupa o zi grea – indiferent daca se pregateste pentru somn, pentru meditatie si rugaciune,  sau pentru a face dragoste cu sotul ei.

Odinioara se transmitea din mama in fiica, obiceiul de a purta parul cat mai lung cu putinta. Avand grija de acesta, femeia indeplinea o asceza si toate problemele ei, eliminate prin firele de par, puteau fi astfel indepartate.

Odinioara  se transmitea din mama in fiica, obiceiul de a purta parul cat mai lung cu putinta. Avand grija de acesta, femeia indeplinea o asceza si toate problemele ei, eliminate prin firele de par, puteau fi astfel indepartate. Pe cand, taindu-si parul scurt, ea isi lasa captive toate problemele, in interior.
Hindusii considerau ca parul este lacasul energiei feminine, Shakti. De aceea nimanui nu ii era permis sa atinga parul unei femei, cu exceptia sotului si a tatalui acesteia.
Și dacii, si slavii, dar si majoritatea popoarelor nordului aveau aceleasi reguli nescrise, atunci cand venea vorba despre par. Simbolul frumusetii si al sanatatii feminine era reprezentat de cosita lunga, stralucitoare, impletita in trei, de grosimea incheieturii.
Femeile maritate erau invatate, ca toata energia si bunastarea caminului este depozitata in parul lor. Nu intamplator, in timpul invaziilor, barbarii cautau sa o captureze mai intai pe sotia conducatorului advers si sa-i taie parul, intr-un ritual menit sa-l sece de puteri pe sotul ei, ba char si intreaga cetate sau tinut pe care acesta, impreuna cu consoarta, le stapanea.
Tot traditia de mii de ani, la mai multe popoare ale lumii, cere ca fetitele sa poarte de mici parul impletit intr-o singura coada, din 3 suvite, ceea ce semnifica  unirea trupului, mintii si a spiritului, intr-un tot intreg. Cosita urma linia coloanei vertebrale, considerandu-se ca toate puterile Ceresti benefice, coborate prin parul copilei se transfera catre coloana, umpland  corpul, mintea si spiritul acesteia de o energie vitala de origine divina,  pregatind-o pentru viitoarea ei  misiune de sotie si mama.
Inainte de maritis, parul fetei se despletea si se reimpletea in doua cosite. Una era pentru a ramane conectata la puterea si glasul lui Dumnezeu si a neamului propriu, cealalta – pentru a auzi vocea neamului celui ursit,  impartind soarta cu el, sustinandu-l din punct de vedere energetic. In timpul sarcinii, Femeia acumula prin par  forte suplimentare – de data asta nu pentru sot, ci pentru ea si viitorul copil.
Cu atat mai drastica era interdictia de a scurta parul in timpul graviditatii – pentru a nu-l priva de sustinere energetica, pe copilul inca nenascut.
Parul femeilor maritate, spre deosebire de cel al fetelor tinere, era intotdeauna acoperit – pentru ca puterea lui sa fie canalizata doar catre familie, dar si pentru a nu aduce in casa invidia straina, rautatea si alte energii negative, din exterior. Foarte rar o femeie se incumeta sa poarte parul despletit, intr-un loc public, deoarece se considera ca o astfel e risipire a energiei  personale nu poate ramane fara consecinte. Majoritatea femeilor erau foarte atente la acest aspect – si anume, de a-si pastra la nivel optim, incarcatura energetica, specific feminina.
Mai mult decat atat, purtatul parului la vedere era o considerat o declaratie nerostita a femeii, de disponibilitate sexuala. Pentru o femeie maritata era o mare rusine sa fie vazuta in public cu parul descoperit si despletit, putand fi catalogata drept usuratica. Doar in fata sotului  femeia isi desfacea parul, permitandu-i acestuia sa se conecteze la sursa ei tainica de energie si feminitate. In restul timpului, parul era strans in coc sau impletit.
La fel cum misiunea dintotdeauna a barbatului este  de a-si proteja familia de orice agresiune fizica exterioara – tot asa misiunea spirituala a femeii (aflata in sfera ocultului, neputand  fi vazuta cu ochiul liber sau pipaita cu mainile) – este dintotdeauna de a proteja casa si pe cei dragi, de orice agresiune energetica, de priviri nedorite si ostile, de orice necazuri, intrate accidental sau intentionat in caminul conjugal.

Mai exista o categorie speciala de femei, care puteau purta parul despletit, fara sa fie judecate pentru asta –acestea erau dansatoarele ritualice, preotesele, heterele – pe scurt, femeile cu initieri si functii speciale, care isi foloseau podoaba capilara ca pe un instrument de lucru si de influenta a persoanelor sau evenimentelor, lor insa nefiindu-le permis sa aiba o familie. Dar ele cunosteau si ritualuri speciale de curatare, dupa ce apareau in fata multimilor cu parul lasat liber. Preotesele din templele  Afroditei purtau de asemenea, parul foarte lung. Se considera ca acesta le ajuta sa nu se epuizeze din punct de vedere energetic, in timpul apropierii fizice de un barbat, restabilindu-le rapid echilibrul interior.

O alta categorie de femei care purtau parul lung si despletit era cea a vrajitoarelor si doftoroaielor (vindecatoarele) Motivul era conectarea cat mai puternica la energiile stihiilor (elementali), cu care acestea lucrau. La inceputul oricarui ritual de invocare, acestea se roteau indelung, cu bratele ridicate in sus, cu parul despletit, formand astfel un vortex energretic, prin care se puteau conecta la fortele Naturii.

Bineinteles ca multe dintre femeile contemporane, vesnic grabite si avand cu totul alte valori si etaloane decat stra-strabunicile lor, vor considera majoritatea obiceiurilor mai sus mentionate, drept simple superstitii, depasite si inutile .

“I have magic hair that glows when I sing!”

Totusi, nu va grabiti cu concluziile. Daca simtiti ca sufletul va rezoneaza macar cu o mica parte din cele citite, incercati, macar pentru o perioada limitata de timp, in calitate  de experiment,  sa tineti cont de cateva sugestii (va asigur ca nu veti regreta!) :
– Nu va tundeti niciodata inaintea unor evenimente importante din viata voastra, pentru a nu modifica cursul lor;
– Monitorizati, in permanenta, starea parului vostru, alocand timp macar o data pe zi, de preferat seara, unei perieri  temeinice, fara graba. In timpul pieptanatului puteti si chiar trebuie sa rostiti mental afirmatii pozitive cu privire la viitor, sau va puteti ruga.
– Din timp in timp, prindeti-va parul in coada sau impletiti-l, macar in zilele cand aveti nevoie de energie suplimentara. Este foarte util sa va prindeti sau sa va acoperiti parul, atunci cand mergeti in locuri aglomerate si incarcate negativ din punct de vedere energetic – in piete, in mari centre comerciale, dar mai ales la spital sau la cimitir.
– Se considera ca parul strans intr-un coc „jos” dezvolta  doua virtuti  importante pentru o femeie – smerenia si ascultarea. O „coada de cal” sau un coc prinse in crestet ii confera rezistenta fizica si psihica, sporindu-i puterile.
– Atunci cand parul cade, este foarte important si chiar necesar sa lucram cu Neamul, cu arborele genealogic, constientizand problemele si blocajele pe acest subiect. Pentru ca una dintre functiile subtile ale parului este sa ne hraneasca si cu energiile neamului. Pentru o femeie, caderea parului indica de cele mai multe ori probleme nerezolvate cu barbatii din neam – cu fratii, fiii,bunicii,sotul  sau cu tatal.
– Sa va purtati cu parul vostru si sa-l ingrijiti, ca si cum acesta ar fi un Dar nepretuit, ce v-a fost transmis de catre stramosi si care trebuie pastrat si transmis intact mai departe.
– Sa tineti minte ca regenerandu-va parul si protejandu-l permanent,  atrageti sporul si abundenta in casele voastre.
– Daca aveti in permanenta un tonus vital scazut si va simtiti stoarse de vlaga, lasati-va  parul sa creasca!
– Daca vreti sa va dezvoltati intuitia – lasati-va parul sa creasca!
– Daca vreti sa aflati raspuns la o intrebare, legata de casa sau de cei dragi, sau sa primiti un semn, formulati intrebarea in timp ce va pieptanati, impletiti parul in cosita si mergeti la culcare. Dimineata despletiti-l si mergeti sa va faceti treburile zilnice. Raspunsul va veni.
–  Și cel mai important lucru: nu uitati ca, printr-o simpla fluturare a minunatelor voastre plete, puteti sadi in sufletul cuiva, Iubirea!

Sursa: atelierezoetno

Incantatie Tămaduitoare

Floare strălucești,
Luminezi mereu,
Timpul să-l întorci,
Să-mi dai ce-a fost al meu..

Vindecă, te rog!
Să m-ajuți la greu,
Soarta să o schimbi,
Să-mi dai ce-a fost al meu,

Ce-a fost al meu…

sursa:http://cufarulmonicai.wordpress.com/2014/01/25/energia-si-magia-parului/ 

Arta de a ne hrani si de a iubi ceea ce mancam

Chiar daca suntem coplesiti de munca sau avem multe de facut, sa nu incercam sa ne ascundem in spatele pretextului ca nu avem timp pentru viata spirituala...de doua sau trei ori, macar atunci cand mancam. In fiecare zi, avem cele mai bune conditii pentru a comunica cu Cerul, cu Dumnezeu. Se poate sa nu avem timp pentru rugaciune, pentru lectura sau meditatie, dar oricine are timp pentru a manca. De ce sa nu folosim acest moment pentru a face un pas inainte spre perfectiune, trimitandu-i lui Dumnezeu un gand plin de dragoste si recunostinta pentru faptul ca inca o data avem pe masa cate ceva din darurile sale.
Daca inteleptii ne sfatuiesc sa facem un mic efort si sa mancam in liniste, interiorizati, retinandu-ne nu numai de la a vorbi, ci si de la a face zgomot cu cutitul, etc, sa mestecam atenti fiecare imbucatura mai mult timp, din cand in cand sa respiram profund si, mai ales, sa multumim Cerului atunci cand mancam pentru toate bogatiile continute in mancare, constientizand astfel „imbogatirea” organismului nostru cu tot ceea ce este benefic si pur din hrana pe care o mancam, este pentru ca aceste atitudini, aparent neinsemnate, devin in timp mijloace eficiente de dobandire a autocontrolului. Invatand sa controlam lucrurile si actiunile marunte, in mod gradat vom dobandi controlul si asupra celor mari.
Este important de stiut ca hrana noastra poate fi influentata de modul nostru de a ne gandi la ea in timp ce o mancam. Una dintre ratiunile rugaciunii, ale binecuvantarii sau ale consacrarii inainte de masa, este sa ne asigure cea mai buna conditie launtrica pentru a primi hrana. Cand gatim mancarea, atunci cand o atingem, dar mai ales atunci cand o mancam, trebuie sa simtim cu toata fiinta noastra ca ea este o manifestare a iubirii divine, darul lui Dumnezeu pentru noi. Putem chiar vorbi cu ea in sinea noastra: "Tu, care esti purtatoare de viata si energii divine binefacatoare, te rog  daruieste-mi din bogatia ta si hraneste acum corpul mintea si sufletul meu".

Taina Sfintei Impartasanii
Pentru a primi cele mai subtile particule din mancare, trebuie sa fim pe deplin constienti, total deschisi, plini de dragoste. Daca intregul organism este gata sa primeasca hrana in acest mod perfect, atunci ea isi va revarsa de la sine bogatiile ascunse asupra noastra. Daca expunem o floare la caldura, ea se va deschide si ne va darui parfumul ei, dar daca o lasam in intuneric, afara, in frig, ea nu va putea inflori. Daca urmarim deci sa ne deschidem, cu siguranta ca vom reusi si intreaga Natura ne va hrani atunci. Ea nu asteapta decat aceasta.

Deci, doar a respecta linistea la masa nu este suficient, trebuie sa umplem aceasta liniste cu cele mai elevate ganduri si sentimente. Linistea nu trebuie sa fie un gol, in Natura nu exista asa ceva. Spatiul este umplut cu forte si elemente care devin din ce in ce mai pure si mai rafinate pe masura ce ne apropiem de planurile divine.

Un lucru esential in Biserica crestina este taina Sfintei Impartasanii. Comuniunea cu Dumnezeu nu trebuie limitata la a inghiti, din cand in cand, cateva prescuri binecuvantate de preot. Fiecare dintre noi este in realitate un Mare Preot, este vocatia noastra sa ne infatisam inaintea celulelor noastre, in fiecare zi, ca un oficiant divin care le aduce Trupul si Sangele Domnului. Sa urmarim sa jucam cat mai constienti acest joc minunat! Intreaga noastra fiinta va fi atunci divin integrata, celulele vor primi o reala comuniune, adica elementul sacru care le va sanctifica munca, iar bucuria pe care o vor simti in faptul ca pot sa-si faca munca, se va reflecta asupra intregii noastre fiinte.

Comuniunea inseamna schimb: daruim ceva si primim altceva. Putem fi tentati sa credem ca tot ceea ce facem atunci cand mancam este sa luam, dar atunci noi de asemenea oferim ceva. Daca nu, nu se realizeaza aceasta comuniune. Comuniunea adevarata este un minunat si divin schimb. Impartasania ne aduce binecuvantarea, dar daca luam fara a da in schimb dragoste si respect, nu este o adevarata comuniune, este necinstit. Cand luam, trebuie sa dam. Daca daruim dragoste si recunostinta precum si credinta noastra, vom primi divinele daruri.

Sa credem ca doar atunci cand primim Sfanta Impartasanie comunicam cu Dumnezeu ? Secretul este sa fim constienti ca El si-a pus intotdeauna Viata Sa in mancarea pe care noi o mancam. Cand mancam in aceste conditii suntem asemenea preotului care a binecuvantat painea si vinul, si in fiecare zi atunci cand mancam vom intra in comuniune cu Viata Divina.

Va veni timpul cand fiecare dintre noi va fi preot in fata Eternului. Preot este acela care intelege Creatia lui Dumnezeu, care o iubeste si o respecta, cu tot ceea ce cuprinde Ea. Preot este cel intr-adevar daruit cu totul lui Dumnezeu.

Prin aceasta nu urmarim in nici un caz micsorarea rolului preotilor sau al Sfintei Impartasanii, ci doar deschiderea de noi orizonturi pentru a realiza ca Sfanta Comuniune este un act indispensabil care trebuie infaptuit in fiecare zi, in fiecare actiune a vietii noastre.

Energia alimentelor
Fructele si legumele pe care le mancam sunt pline de energie solara condensata. Trebuie sa invatam cum sa extragem in mod eficient aceasta energie si sa o distribuim organismului. Acest lucru poate fi facut doar gandind, participand constient in gand atunci cand mancam; numai prin gand constient si concentrat vom face mancarea sa elibereze energia inchisa in ea. Inteleptii sustin ca daca am sti cum sa mancam, cateva imbucaturi ar fi suficiente pentru a extrage destula energie pentru a misca tot Universul. Procesul asimilatiei nu se desfasoara doar in stomac si intestine; plamanii si creierul isi au aici rolul lor.

Un om cu adevarat intelept mananca incet si mesteca bine, nu doar de dragul digestiei, ci pentru ca el stie ca gura este un adevarat laborator care absoarbe energiile subtile din alimente inainte de a trimite partile lor grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce este stomacul pentru planul fizic, adica un instrument foarte perfectionat, dotat cu milioane de glande situate mai ales pe si sub limba, care capteaza partea subtila a hranei. Acest proces se amplifica foarte mult prin constientizare. Asa se explica de ce poti fi brusc complet refacut si bine dispus, atunci cand esti slabit de foame, imediat cum ai luat prima imbucatura, chiar inainte ca ea sa aiba timp sa ajunga in stomac. Gura absoarbe energia subtila din alimentele ingerate si o trimite instantaneu in intreaga noastra fiinta, inainte ca partile mai putin subtile ale hranei sa poata ajunge in intestin, acolo de unde sunt de fapt absorbite in organism.

Pentru a ne asigura o digestie sanatoasa, hrana trebuie mancata incet. Chiar daca timpul de masa ne este limitat, nu trebuie in nici un caz sa inghitim hrana nemestecata, ci mai degraba sa mancam mai putin si sa mestecam bine. Folosul adus de hrana nu depinde atat de mult de cantitatea mancata, cat de ceea ce asimilam din hrana mancata.

Trebuie sa tinem seama ca toate procesele fiziologice care se desfasoara in organismul nostru sunt conduse prin sistemul nervos. De aceea, atitudinea potrivita fata de masa si atmosfera care domneste in timpul mesei au o influenta considerabila asupra procesului digestiei si asimilarii hranei.

Intrebat care a mancarea cea mai folositoare, Pavlov a raspuns: „cea pe care o mananci cu pofta”. Intr-adevar, oricat de rational ar fi constituit un regim alimentar, el nu poate fi de folos omului decat cu conditia ca mancarea sa fie consumata cu placere. Foamea este supranumita “cel mai bun bucatar”.

In cantinele publice din Sparta era plasata statuia zeului rasului
Orice activitate straina mesei inhiba pofta de mancare si franeaza procesele digestive. Emotiile puternice, oboseala, necazurile, preocuparile, certurile, trebuie considerate drept dusmani ai unei bune digestii. Pofta de mancare depinde intr-o buna masura si de atmosfera in care se serveste masa. Fiecare dintre noi stie din experienta ca pentru stimularea poftei de mancare are insemnatate nu numai felul in care este pregatita mancarea, ci si cum si unde se serveste aceasta. Hrana trebuie consumata cu atentie si placere. De obicei, actul mancarii este insotit de crearea unor conditii care tind sa-l scoata pe om din circuitul celorlalte preocupari. Se fixeaza o anumita ora la care se aduna toata lumea, masa se serveste intr-o incapere speciala, se fac pregatiri, cu alte cuvinte se intrerupe legatura cu preocuparile si gandurile legate de viata cotidiana si toata atentia se indreapta atunci asupra mesei ce urmeaza. Este lesne de inteles ca cititul si discutiile importante si complicate nu-si au locul la masa.

Adunarea intregii familii la o anumita ora, o fata de masa curata, cateva flori, cat de simple, zgomotul tacamurilor si al farfuriilor, mirosul si aspectul felurilor de mancare - toate acestea ne introduc intr-o atmosfera specifica, imbietoare, inca inainte de a incepe sa mancam. Actiunea de a manca are nevoie de o ambianta linistita. placuta, calda. Ea trebuie sa fie un moment de destindere in cursul zilei, un popas luminos in care inima si intreaga noastra fiinta sa se bucure si sa se reconforteze. Buna dispozitie, prietena adevarata a unei alimentatii corecte, trebuie sa domine atmosfera mesei. A fi vesel, bine dispus la masa este o atitudine rasplatita cu cea mai mare dobanda. Nu a pus oare Licurg sa se plaseze statuia zeului rasului in cantinele publice din Sparta? Rasul este cel mai mare dusman al dispepsiei.

Graba la masa are numai urmari rele. In procesul digestiei mestecarea hranei are un rol mult mai important decat suntem in general tentati sa credem. In cazul celor mai multi oameni, mai ales al acelora prea ocupati, mestecarea se face in graba si bucati intregi de mancare, abia inmuiate in saliva, trec prin esofag si ajung in stomac. Alimentele raman astfel un timp mai indelungat in stomac, se digera greu si se asimileaza rau.

Dar importanta mestecatului nu se limiteaza numai la maruntirea hranei. Procesul de mestecare stimuleaza secretia sucurilor digestive si miscarile peristaltice ale stomacului si intestinelor, care au un rol deosebit de insemnat in digerarea alimentelor. Mestecarea grabita poate tulbura activitatea nu numai a stomacului, ci si a altor organe anexe ale tubului digestiv, In acest caz, hrana se asimileaza necorespunzator si in timp apar boli cronice. Mestecatul incalzeste felurile de mancare rece. Pe de alta parte, studiile au aratat ca atunci cand mancarea este bine mestecata, gradul se asimilare al hranei, adica randamentul digestiei creste cu 25 %. Nu degeaba se spune: “bine mestecat, bine digerat” si “cine mesteca bine traieste mult”. Bineinteles, pentru o buna mestecare este nevoie de o dantura bine ingrijita.

Sa ascultam vocea Luminii din hrana
Daca mancam distrati, neatenti, mancarea ne va ramane straina si nu ne va hrani asa cum trebuie, dar daca stabilim o relatie armonioasa cu ea de la bun inceput, aceasta va genera efecte binefacatoare asupra fiintei noastre. In timp ce mancam, trebuie sa ne gandim la mancarea noastra cu dragoste pentru ca aceasta o va face sa-si deschida comorile pentru noi. Cand Soarele incalzeste florile, ele se deschid; cand el dispare, ele se inchid. Daca iubim mancarea, daca o mancam cu dragoste, ea se va deschide si ne va darui toate savorile si aromele sale specifice purtatoare de energii binefacatoare. Noi nu mai stim sa ne tratam pe noi insine cu dragoste si am uitat ca suntem ceea ce mancam, si deci daca nu mancam cu dragoste fata de hrana si fata de Dumnezeu care ne-o daruieste inseamna ca nu ne respectam si nu ne iubim cu adevarat.

Daca vom sti cum sa ascultam, vom sesiza ca mancarea ne vorbeste. Ea este lumina si sunet condensate, dar daca gandurile noastre sunt orientate mereu spre altceva, nu vom putea auzi niciodata vocea Luminii din fiecare bob de hrana, cu alte cuvinte nu vom putea constientiza aspectele specifice energiei subtile a fiecarui aliment.

sursa: kamala.ro

Irlanda -o tara care te surprinde mereu - Powerscourt Waterfall in imagini