Chiar daca suntem coplesiti de munca sau avem multe de facut, sa nu incercam sa ne ascundem in spatele pretextului ca nu avem timp pentru viata spirituala...de doua sau trei ori, macar atunci cand mancam. In fiecare zi, avem cele mai bune conditii pentru a comunica cu Cerul, cu Dumnezeu. Se poate sa nu avem timp pentru rugaciune, pentru lectura sau meditatie, dar oricine are timp pentru a manca. De ce sa nu folosim acest moment pentru a face un pas inainte spre perfectiune, trimitandu-i lui Dumnezeu un gand plin de dragoste si recunostinta pentru faptul ca inca o data avem pe masa cate ceva din darurile sale.
Daca inteleptii ne sfatuiesc sa facem un mic efort si sa mancam in liniste, interiorizati, retinandu-ne nu numai de la a vorbi, ci si de la a face zgomot cu cutitul, etc, sa mestecam atenti fiecare imbucatura mai mult timp, din cand in cand sa respiram profund si, mai ales, sa multumim Cerului atunci cand mancam pentru toate bogatiile continute in mancare, constientizand astfel „imbogatirea” organismului nostru cu tot ceea ce este benefic si pur din hrana pe care o mancam, este pentru ca aceste atitudini, aparent neinsemnate, devin in timp mijloace eficiente de dobandire a autocontrolului. Invatand sa controlam lucrurile si actiunile marunte, in mod gradat vom dobandi controlul si asupra celor mari.
Este important de stiut ca hrana noastra poate fi influentata de modul nostru de a ne gandi la ea in timp ce o mancam. Una dintre ratiunile rugaciunii, ale binecuvantarii sau ale consacrarii inainte de masa, este sa ne asigure cea mai buna conditie launtrica pentru a primi hrana. Cand gatim mancarea, atunci cand o atingem, dar mai ales atunci cand o mancam, trebuie sa simtim cu toata fiinta noastra ca ea este o manifestare a iubirii divine, darul lui Dumnezeu pentru noi. Putem chiar vorbi cu ea in sinea noastra: "Tu, care esti purtatoare de viata si energii divine binefacatoare, te rog daruieste-mi din bogatia ta si hraneste acum corpul mintea si sufletul meu".
Taina Sfintei Impartasanii
Pentru a primi cele mai subtile particule din mancare, trebuie sa fim pe deplin constienti, total deschisi, plini de dragoste. Daca intregul organism este gata sa primeasca hrana in acest mod perfect, atunci ea isi va revarsa de la sine bogatiile ascunse asupra noastra. Daca expunem o floare la caldura, ea se va deschide si ne va darui parfumul ei, dar daca o lasam in intuneric, afara, in frig, ea nu va putea inflori. Daca urmarim deci sa ne deschidem, cu siguranta ca vom reusi si intreaga Natura ne va hrani atunci. Ea nu asteapta decat aceasta.
Deci, doar a respecta linistea la masa nu este suficient, trebuie sa umplem aceasta liniste cu cele mai elevate ganduri si sentimente. Linistea nu trebuie sa fie un gol, in Natura nu exista asa ceva. Spatiul este umplut cu forte si elemente care devin din ce in ce mai pure si mai rafinate pe masura ce ne apropiem de planurile divine.
Un lucru esential in Biserica crestina este taina Sfintei Impartasanii. Comuniunea cu Dumnezeu nu trebuie limitata la a inghiti, din cand in cand, cateva prescuri binecuvantate de preot. Fiecare dintre noi este in realitate un Mare Preot, este vocatia noastra sa ne infatisam inaintea celulelor noastre, in fiecare zi, ca un oficiant divin care le aduce Trupul si Sangele Domnului. Sa urmarim sa jucam cat mai constienti acest joc minunat! Intreaga noastra fiinta va fi atunci divin integrata, celulele vor primi o reala comuniune, adica elementul sacru care le va sanctifica munca, iar bucuria pe care o vor simti in faptul ca pot sa-si faca munca, se va reflecta asupra intregii noastre fiinte.
Comuniunea inseamna schimb: daruim ceva si primim altceva. Putem fi tentati sa credem ca tot ceea ce facem atunci cand mancam este sa luam, dar atunci noi de asemenea oferim ceva. Daca nu, nu se realizeaza aceasta comuniune. Comuniunea adevarata este un minunat si divin schimb. Impartasania ne aduce binecuvantarea, dar daca luam fara a da in schimb dragoste si respect, nu este o adevarata comuniune, este necinstit. Cand luam, trebuie sa dam. Daca daruim dragoste si recunostinta precum si credinta noastra, vom primi divinele daruri.
Sa credem ca doar atunci cand primim Sfanta Impartasanie comunicam cu Dumnezeu ? Secretul este sa fim constienti ca El si-a pus intotdeauna Viata Sa in mancarea pe care noi o mancam. Cand mancam in aceste conditii suntem asemenea preotului care a binecuvantat painea si vinul, si in fiecare zi atunci cand mancam vom intra in comuniune cu Viata Divina.
Va veni timpul cand fiecare dintre noi va fi preot in fata Eternului. Preot este acela care intelege Creatia lui Dumnezeu, care o iubeste si o respecta, cu tot ceea ce cuprinde Ea. Preot este cel intr-adevar daruit cu totul lui Dumnezeu.
Prin aceasta nu urmarim in nici un caz micsorarea rolului preotilor sau al Sfintei Impartasanii, ci doar deschiderea de noi orizonturi pentru a realiza ca Sfanta Comuniune este un act indispensabil care trebuie infaptuit in fiecare zi, in fiecare actiune a vietii noastre.
Energia alimentelor
Fructele si legumele pe care le mancam sunt pline de energie solara condensata. Trebuie sa invatam cum sa extragem in mod eficient aceasta energie si sa o distribuim organismului. Acest lucru poate fi facut doar gandind, participand constient in gand atunci cand mancam; numai prin gand constient si concentrat vom face mancarea sa elibereze energia inchisa in ea. Inteleptii sustin ca daca am sti cum sa mancam, cateva imbucaturi ar fi suficiente pentru a extrage destula energie pentru a misca tot Universul. Procesul asimilatiei nu se desfasoara doar in stomac si intestine; plamanii si creierul isi au aici rolul lor.
Un om cu adevarat intelept mananca incet si mesteca bine, nu doar de dragul digestiei, ci pentru ca el stie ca gura este un adevarat laborator care absoarbe energiile subtile din alimente inainte de a trimite partile lor grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce este stomacul pentru planul fizic, adica un instrument foarte perfectionat, dotat cu milioane de glande situate mai ales pe si sub limba, care capteaza partea subtila a hranei. Acest proces se amplifica foarte mult prin constientizare. Asa se explica de ce poti fi brusc complet refacut si bine dispus, atunci cand esti slabit de foame, imediat cum ai luat prima imbucatura, chiar inainte ca ea sa aiba timp sa ajunga in stomac. Gura absoarbe energia subtila din alimentele ingerate si o trimite instantaneu in intreaga noastra fiinta, inainte ca partile mai putin subtile ale hranei sa poata ajunge in intestin, acolo de unde sunt de fapt absorbite in organism.
Pentru a ne asigura o digestie sanatoasa, hrana trebuie mancata incet. Chiar daca timpul de masa ne este limitat, nu trebuie in nici un caz sa inghitim hrana nemestecata, ci mai degraba sa mancam mai putin si sa mestecam bine. Folosul adus de hrana nu depinde atat de mult de cantitatea mancata, cat de ceea ce asimilam din hrana mancata.
Trebuie sa tinem seama ca toate procesele fiziologice care se desfasoara in organismul nostru sunt conduse prin sistemul nervos. De aceea, atitudinea potrivita fata de masa si atmosfera care domneste in timpul mesei au o influenta considerabila asupra procesului digestiei si asimilarii hranei.
Intrebat care a mancarea cea mai folositoare, Pavlov a raspuns: „cea pe care o mananci cu pofta”. Intr-adevar, oricat de rational ar fi constituit un regim alimentar, el nu poate fi de folos omului decat cu conditia ca mancarea sa fie consumata cu placere. Foamea este supranumita “cel mai bun bucatar”.
In cantinele publice din Sparta era plasata statuia zeului rasului
Orice activitate straina mesei inhiba pofta de mancare si franeaza procesele digestive. Emotiile puternice, oboseala, necazurile, preocuparile, certurile, trebuie considerate drept dusmani ai unei bune digestii. Pofta de mancare depinde intr-o buna masura si de atmosfera in care se serveste masa. Fiecare dintre noi stie din experienta ca pentru stimularea poftei de mancare are insemnatate nu numai felul in care este pregatita mancarea, ci si cum si unde se serveste aceasta. Hrana trebuie consumata cu atentie si placere. De obicei, actul mancarii este insotit de crearea unor conditii care tind sa-l scoata pe om din circuitul celorlalte preocupari. Se fixeaza o anumita ora la care se aduna toata lumea, masa se serveste intr-o incapere speciala, se fac pregatiri, cu alte cuvinte se intrerupe legatura cu preocuparile si gandurile legate de viata cotidiana si toata atentia se indreapta atunci asupra mesei ce urmeaza. Este lesne de inteles ca cititul si discutiile importante si complicate nu-si au locul la masa.
Adunarea intregii familii la o anumita ora, o fata de masa curata, cateva flori, cat de simple, zgomotul tacamurilor si al farfuriilor, mirosul si aspectul felurilor de mancare - toate acestea ne introduc intr-o atmosfera specifica, imbietoare, inca inainte de a incepe sa mancam. Actiunea de a manca are nevoie de o ambianta linistita. placuta, calda. Ea trebuie sa fie un moment de destindere in cursul zilei, un popas luminos in care inima si intreaga noastra fiinta sa se bucure si sa se reconforteze. Buna dispozitie, prietena adevarata a unei alimentatii corecte, trebuie sa domine atmosfera mesei. A fi vesel, bine dispus la masa este o atitudine rasplatita cu cea mai mare dobanda. Nu a pus oare Licurg sa se plaseze statuia zeului rasului in cantinele publice din Sparta? Rasul este cel mai mare dusman al dispepsiei.
Graba la masa are numai urmari rele. In procesul digestiei mestecarea hranei are un rol mult mai important decat suntem in general tentati sa credem. In cazul celor mai multi oameni, mai ales al acelora prea ocupati, mestecarea se face in graba si bucati intregi de mancare, abia inmuiate in saliva, trec prin esofag si ajung in stomac. Alimentele raman astfel un timp mai indelungat in stomac, se digera greu si se asimileaza rau.
Dar importanta mestecatului nu se limiteaza numai la maruntirea hranei. Procesul de mestecare stimuleaza secretia sucurilor digestive si miscarile peristaltice ale stomacului si intestinelor, care au un rol deosebit de insemnat in digerarea alimentelor. Mestecarea grabita poate tulbura activitatea nu numai a stomacului, ci si a altor organe anexe ale tubului digestiv, In acest caz, hrana se asimileaza necorespunzator si in timp apar boli cronice. Mestecatul incalzeste felurile de mancare rece. Pe de alta parte, studiile au aratat ca atunci cand mancarea este bine mestecata, gradul se asimilare al hranei, adica randamentul digestiei creste cu 25 %. Nu degeaba se spune: “bine mestecat, bine digerat” si “cine mesteca bine traieste mult”. Bineinteles, pentru o buna mestecare este nevoie de o dantura bine ingrijita.
Sa ascultam vocea Luminii din hrana
Daca mancam distrati, neatenti, mancarea ne va ramane straina si nu ne va hrani asa cum trebuie, dar daca stabilim o relatie armonioasa cu ea de la bun inceput, aceasta va genera efecte binefacatoare asupra fiintei noastre. In timp ce mancam, trebuie sa ne gandim la mancarea noastra cu dragoste pentru ca aceasta o va face sa-si deschida comorile pentru noi. Cand Soarele incalzeste florile, ele se deschid; cand el dispare, ele se inchid. Daca iubim mancarea, daca o mancam cu dragoste, ea se va deschide si ne va darui toate savorile si aromele sale specifice purtatoare de energii binefacatoare. Noi nu mai stim sa ne tratam pe noi insine cu dragoste si am uitat ca suntem ceea ce mancam, si deci daca nu mancam cu dragoste fata de hrana si fata de Dumnezeu care ne-o daruieste inseamna ca nu ne respectam si nu ne iubim cu adevarat.
Daca vom sti cum sa ascultam, vom sesiza ca mancarea ne vorbeste. Ea este lumina si sunet condensate, dar daca gandurile noastre sunt orientate mereu spre altceva, nu vom putea auzi niciodata vocea Luminii din fiecare bob de hrana, cu alte cuvinte nu vom putea constientiza aspectele specifice energiei subtile a fiecarui aliment.
Daca inteleptii ne sfatuiesc sa facem un mic efort si sa mancam in liniste, interiorizati, retinandu-ne nu numai de la a vorbi, ci si de la a face zgomot cu cutitul, etc, sa mestecam atenti fiecare imbucatura mai mult timp, din cand in cand sa respiram profund si, mai ales, sa multumim Cerului atunci cand mancam pentru toate bogatiile continute in mancare, constientizand astfel „imbogatirea” organismului nostru cu tot ceea ce este benefic si pur din hrana pe care o mancam, este pentru ca aceste atitudini, aparent neinsemnate, devin in timp mijloace eficiente de dobandire a autocontrolului. Invatand sa controlam lucrurile si actiunile marunte, in mod gradat vom dobandi controlul si asupra celor mari.
Este important de stiut ca hrana noastra poate fi influentata de modul nostru de a ne gandi la ea in timp ce o mancam. Una dintre ratiunile rugaciunii, ale binecuvantarii sau ale consacrarii inainte de masa, este sa ne asigure cea mai buna conditie launtrica pentru a primi hrana. Cand gatim mancarea, atunci cand o atingem, dar mai ales atunci cand o mancam, trebuie sa simtim cu toata fiinta noastra ca ea este o manifestare a iubirii divine, darul lui Dumnezeu pentru noi. Putem chiar vorbi cu ea in sinea noastra: "Tu, care esti purtatoare de viata si energii divine binefacatoare, te rog daruieste-mi din bogatia ta si hraneste acum corpul mintea si sufletul meu".
Taina Sfintei Impartasanii
Pentru a primi cele mai subtile particule din mancare, trebuie sa fim pe deplin constienti, total deschisi, plini de dragoste. Daca intregul organism este gata sa primeasca hrana in acest mod perfect, atunci ea isi va revarsa de la sine bogatiile ascunse asupra noastra. Daca expunem o floare la caldura, ea se va deschide si ne va darui parfumul ei, dar daca o lasam in intuneric, afara, in frig, ea nu va putea inflori. Daca urmarim deci sa ne deschidem, cu siguranta ca vom reusi si intreaga Natura ne va hrani atunci. Ea nu asteapta decat aceasta.
Deci, doar a respecta linistea la masa nu este suficient, trebuie sa umplem aceasta liniste cu cele mai elevate ganduri si sentimente. Linistea nu trebuie sa fie un gol, in Natura nu exista asa ceva. Spatiul este umplut cu forte si elemente care devin din ce in ce mai pure si mai rafinate pe masura ce ne apropiem de planurile divine.
Un lucru esential in Biserica crestina este taina Sfintei Impartasanii. Comuniunea cu Dumnezeu nu trebuie limitata la a inghiti, din cand in cand, cateva prescuri binecuvantate de preot. Fiecare dintre noi este in realitate un Mare Preot, este vocatia noastra sa ne infatisam inaintea celulelor noastre, in fiecare zi, ca un oficiant divin care le aduce Trupul si Sangele Domnului. Sa urmarim sa jucam cat mai constienti acest joc minunat! Intreaga noastra fiinta va fi atunci divin integrata, celulele vor primi o reala comuniune, adica elementul sacru care le va sanctifica munca, iar bucuria pe care o vor simti in faptul ca pot sa-si faca munca, se va reflecta asupra intregii noastre fiinte.
Comuniunea inseamna schimb: daruim ceva si primim altceva. Putem fi tentati sa credem ca tot ceea ce facem atunci cand mancam este sa luam, dar atunci noi de asemenea oferim ceva. Daca nu, nu se realizeaza aceasta comuniune. Comuniunea adevarata este un minunat si divin schimb. Impartasania ne aduce binecuvantarea, dar daca luam fara a da in schimb dragoste si respect, nu este o adevarata comuniune, este necinstit. Cand luam, trebuie sa dam. Daca daruim dragoste si recunostinta precum si credinta noastra, vom primi divinele daruri.
Sa credem ca doar atunci cand primim Sfanta Impartasanie comunicam cu Dumnezeu ? Secretul este sa fim constienti ca El si-a pus intotdeauna Viata Sa in mancarea pe care noi o mancam. Cand mancam in aceste conditii suntem asemenea preotului care a binecuvantat painea si vinul, si in fiecare zi atunci cand mancam vom intra in comuniune cu Viata Divina.
Va veni timpul cand fiecare dintre noi va fi preot in fata Eternului. Preot este acela care intelege Creatia lui Dumnezeu, care o iubeste si o respecta, cu tot ceea ce cuprinde Ea. Preot este cel intr-adevar daruit cu totul lui Dumnezeu.
Prin aceasta nu urmarim in nici un caz micsorarea rolului preotilor sau al Sfintei Impartasanii, ci doar deschiderea de noi orizonturi pentru a realiza ca Sfanta Comuniune este un act indispensabil care trebuie infaptuit in fiecare zi, in fiecare actiune a vietii noastre.
Energia alimentelor
Fructele si legumele pe care le mancam sunt pline de energie solara condensata. Trebuie sa invatam cum sa extragem in mod eficient aceasta energie si sa o distribuim organismului. Acest lucru poate fi facut doar gandind, participand constient in gand atunci cand mancam; numai prin gand constient si concentrat vom face mancarea sa elibereze energia inchisa in ea. Inteleptii sustin ca daca am sti cum sa mancam, cateva imbucaturi ar fi suficiente pentru a extrage destula energie pentru a misca tot Universul. Procesul asimilatiei nu se desfasoara doar in stomac si intestine; plamanii si creierul isi au aici rolul lor.
Un om cu adevarat intelept mananca incet si mesteca bine, nu doar de dragul digestiei, ci pentru ca el stie ca gura este un adevarat laborator care absoarbe energiile subtile din alimente inainte de a trimite partile lor grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce este stomacul pentru planul fizic, adica un instrument foarte perfectionat, dotat cu milioane de glande situate mai ales pe si sub limba, care capteaza partea subtila a hranei. Acest proces se amplifica foarte mult prin constientizare. Asa se explica de ce poti fi brusc complet refacut si bine dispus, atunci cand esti slabit de foame, imediat cum ai luat prima imbucatura, chiar inainte ca ea sa aiba timp sa ajunga in stomac. Gura absoarbe energia subtila din alimentele ingerate si o trimite instantaneu in intreaga noastra fiinta, inainte ca partile mai putin subtile ale hranei sa poata ajunge in intestin, acolo de unde sunt de fapt absorbite in organism.
Pentru a ne asigura o digestie sanatoasa, hrana trebuie mancata incet. Chiar daca timpul de masa ne este limitat, nu trebuie in nici un caz sa inghitim hrana nemestecata, ci mai degraba sa mancam mai putin si sa mestecam bine. Folosul adus de hrana nu depinde atat de mult de cantitatea mancata, cat de ceea ce asimilam din hrana mancata.
Trebuie sa tinem seama ca toate procesele fiziologice care se desfasoara in organismul nostru sunt conduse prin sistemul nervos. De aceea, atitudinea potrivita fata de masa si atmosfera care domneste in timpul mesei au o influenta considerabila asupra procesului digestiei si asimilarii hranei.
Intrebat care a mancarea cea mai folositoare, Pavlov a raspuns: „cea pe care o mananci cu pofta”. Intr-adevar, oricat de rational ar fi constituit un regim alimentar, el nu poate fi de folos omului decat cu conditia ca mancarea sa fie consumata cu placere. Foamea este supranumita “cel mai bun bucatar”.
In cantinele publice din Sparta era plasata statuia zeului rasului
Orice activitate straina mesei inhiba pofta de mancare si franeaza procesele digestive. Emotiile puternice, oboseala, necazurile, preocuparile, certurile, trebuie considerate drept dusmani ai unei bune digestii. Pofta de mancare depinde intr-o buna masura si de atmosfera in care se serveste masa. Fiecare dintre noi stie din experienta ca pentru stimularea poftei de mancare are insemnatate nu numai felul in care este pregatita mancarea, ci si cum si unde se serveste aceasta. Hrana trebuie consumata cu atentie si placere. De obicei, actul mancarii este insotit de crearea unor conditii care tind sa-l scoata pe om din circuitul celorlalte preocupari. Se fixeaza o anumita ora la care se aduna toata lumea, masa se serveste intr-o incapere speciala, se fac pregatiri, cu alte cuvinte se intrerupe legatura cu preocuparile si gandurile legate de viata cotidiana si toata atentia se indreapta atunci asupra mesei ce urmeaza. Este lesne de inteles ca cititul si discutiile importante si complicate nu-si au locul la masa.
Adunarea intregii familii la o anumita ora, o fata de masa curata, cateva flori, cat de simple, zgomotul tacamurilor si al farfuriilor, mirosul si aspectul felurilor de mancare - toate acestea ne introduc intr-o atmosfera specifica, imbietoare, inca inainte de a incepe sa mancam. Actiunea de a manca are nevoie de o ambianta linistita. placuta, calda. Ea trebuie sa fie un moment de destindere in cursul zilei, un popas luminos in care inima si intreaga noastra fiinta sa se bucure si sa se reconforteze. Buna dispozitie, prietena adevarata a unei alimentatii corecte, trebuie sa domine atmosfera mesei. A fi vesel, bine dispus la masa este o atitudine rasplatita cu cea mai mare dobanda. Nu a pus oare Licurg sa se plaseze statuia zeului rasului in cantinele publice din Sparta? Rasul este cel mai mare dusman al dispepsiei.
Graba la masa are numai urmari rele. In procesul digestiei mestecarea hranei are un rol mult mai important decat suntem in general tentati sa credem. In cazul celor mai multi oameni, mai ales al acelora prea ocupati, mestecarea se face in graba si bucati intregi de mancare, abia inmuiate in saliva, trec prin esofag si ajung in stomac. Alimentele raman astfel un timp mai indelungat in stomac, se digera greu si se asimileaza rau.
Dar importanta mestecatului nu se limiteaza numai la maruntirea hranei. Procesul de mestecare stimuleaza secretia sucurilor digestive si miscarile peristaltice ale stomacului si intestinelor, care au un rol deosebit de insemnat in digerarea alimentelor. Mestecarea grabita poate tulbura activitatea nu numai a stomacului, ci si a altor organe anexe ale tubului digestiv, In acest caz, hrana se asimileaza necorespunzator si in timp apar boli cronice. Mestecatul incalzeste felurile de mancare rece. Pe de alta parte, studiile au aratat ca atunci cand mancarea este bine mestecata, gradul se asimilare al hranei, adica randamentul digestiei creste cu 25 %. Nu degeaba se spune: “bine mestecat, bine digerat” si “cine mesteca bine traieste mult”. Bineinteles, pentru o buna mestecare este nevoie de o dantura bine ingrijita.
Sa ascultam vocea Luminii din hrana
Daca mancam distrati, neatenti, mancarea ne va ramane straina si nu ne va hrani asa cum trebuie, dar daca stabilim o relatie armonioasa cu ea de la bun inceput, aceasta va genera efecte binefacatoare asupra fiintei noastre. In timp ce mancam, trebuie sa ne gandim la mancarea noastra cu dragoste pentru ca aceasta o va face sa-si deschida comorile pentru noi. Cand Soarele incalzeste florile, ele se deschid; cand el dispare, ele se inchid. Daca iubim mancarea, daca o mancam cu dragoste, ea se va deschide si ne va darui toate savorile si aromele sale specifice purtatoare de energii binefacatoare. Noi nu mai stim sa ne tratam pe noi insine cu dragoste si am uitat ca suntem ceea ce mancam, si deci daca nu mancam cu dragoste fata de hrana si fata de Dumnezeu care ne-o daruieste inseamna ca nu ne respectam si nu ne iubim cu adevarat.
Daca vom sti cum sa ascultam, vom sesiza ca mancarea ne vorbeste. Ea este lumina si sunet condensate, dar daca gandurile noastre sunt orientate mereu spre altceva, nu vom putea auzi niciodata vocea Luminii din fiecare bob de hrana, cu alte cuvinte nu vom putea constientiza aspectele specifice energiei subtile a fiecarui aliment.
sursa: kamala.ro
