Cum functioneaza recompensele pentru copii

Cum functioneaza recompesele oferite copiilor?

Este vremea vacantelor si a cadourilor. Cati parinti folosesc aceasta ocazie pentru a-si controla copiii? Cati parinti vor spune lucruri de genul „Mihai, daca iei un 10 la stiinte, Iepurasul iti va aduce iPod-ul pe care ti-l doresti”? Majoritatea considera acest lucru normal. De fapt, este atat de obisnuit incat eficienta lui este rar pusa la indoiala. Parintii folosesc banii pentru a-si determina copiii sa faca treburi casnice, ofera deserturi pentru a-i mitui sa manance legumele, le acorda mai mult timp pentru jocuri video daca isi fac temele. In fiecare clasa din fiecare scoala, profesorii folosesc sisteme elaborate de control al elevilor, care implica recompense precum buline, acordarea de timp liber, locuri preferentiale si tratamente de tot felul. Atat parintii, cat si profesorii folosesc laude sub orice forma: „Prezentarea ta la biologie pare atat de ingrijita”, „Ii voi spune lui tata cat de cuminte ai fost tu azi”, „Ai facut curat in camera! Esti o fata cuminte".

Deoarece recompensele sunt folosite atat de des, se poate presupune ca aceasta reprezinta o metoda eficienta pentru a determina copiii sa faca ceea ce vor adultii. Insa, este cu adevarat eficienta?

Dr. Gordon sustine ca nu este. Faptul ca recompensele sunt atat de des folosite si inca atat de ineficient de foarte multi parti si profesori dovedeste faptul ca acestea nu functioneaza foarte bine. Altfel cum am putea justifica problema universala a proastei discipline din salile de curs si faptul ca majoritatea parintilor se simt atat de neputinciosi atunci cand au de-a face cu un comportament necorespunzator din partea copiilor? Se pare ca nici parintii, nici copiii nu au foarte mare succes cu diferitele lor sisteme de recompensa.  Acest lucru se intampla din mai multe motive.

Oamenii de stiinta si specialistii au demonstrat ca recompensele nu vor functiona decat daca sunt administrate imediat dupa aparitia comportamentul dorit. Specialistii in comportamente trebuie sa urmeze, de asemenea, un program sistematic de distribuire a recompenselor de fiecare data la prima aparitie a comportamentului dorit si apoi intermitent la viitoarele aparitii. In plus, toate studiile au aratat ca recompensele trebuie sa fie alese cu grija pentru a satisface o anumita necesitate a persoanei controlate. Pentru a complica si mai mult lucrurile, persoanele care exercita controlul trebuie sa fie sigure ca nu recompenseaza in mod accidental un comportament nedorit, de exemplu, atunci cand un copil care isi face de cap in clasa atrage atentia profesorului (care recompenseaza copilul).

Ineficienta utilizarii recompenselor in scopul controlarii copiilor se datoreaza partial  faptului ca metoda necesita un nivel foarte inalt de competenta tehnica din partea persoanei care exercita controlul, lucru putin probabil de obtinut de majoritatea parintilor. Sa spunem ca aceasta nu ar fi un obstacol atat de mare iar copilul care are un comportament nedorit se afla in mainile celui mai bun expert in schimbari comportamentale, chiar si in conditii ideale, tot va dura foarte mult timp pentru a schimba doar un simplu comportament, norma standard fiind de mai multe luni. Astfel, aceasta stiinta de utilizare a recompenselor implica o tehnologie foarte complexa si o logistica care necesita foarte mult timp pentru a da rezultate, lucru ce nu poate fi obtinut in majoritatea caminelor sau salilor de clasa.

Da, expertii au obtinut un succes incontestabil cu aceasta metoda in ceea priveste invatarea copiilor cu handicap sa mearga in picioare in loc sa mearga de-a busilea, in ceea priveste invatarea copiilor autisti sa isi tina ochelarii pe nas sau a copiilor schizofrenici sa inceapa sa vorbeasca etc. Insa oare nu pare absurd sa se astepte ca parintii si profesorii sa fie la fel de eficienti cu aceasta tehnica complexa, specializata si care necesita timp? Cum ar putea parintii sa gaseasca timp pentru a aplica aceasta metoda asupra multor altor comportamente de dorit pe care fiecare parinte si-ar dori sa le vada, precum strangerea mizeriei, mersul la timp la culcare, comportarea frumoasa cu fratiorului mai mic, luatul meselor cu familia, spalatul pe dinti, trezirea la timp pentru scoala, informarea parintilor cu privire la locul in care se afla, facutul temelor si asa mai departe? Sau, iti poti inchipui un profesor care trebuie sa depinda de aceasta metoda complexa care necesita exagerat de mult timp pentru a schimba comportamentele copiilor de 12 ani in sala de clasa?