Siropul de pir are acţiune diaforetică (provoacă transpiraţia), depurativă, diuretică şi antiinflamatorie a aparatului genito-urinar

Denumiri populare: În popor, pirul mai este cunoscut şi sub denumirile de albei, chir, grâul mâţii, iarba cânelui, pir gros, pir mic, răgălie sau tirău.

Descrierea plantei:

   Pirul este o plantă erbacee foarte răspândită în toată emisfera nordică. La noi pirul este întâlnit ca o buruiană comună prin semănături, care creşte din abundenţă pe coline, prin terenuri nisipoase sau argiloase. Planta are rizomi (tulpini subterane) lungi, pe nodurile cărora se găsesc frunzuliţe membranoase, muguri şi rădăcini adventive. Tulpinile aeriene sunt înalte de 60-120 cm şi au frunze mari de 10-20 cm. Inflorescenţa plantei este un spic cu spiculeţe mai mici dispuse pe două rânduri şi formate din 5 flori. Planta înfloreşte în lunile iunie-august. Fructul este o cariopsă, adică un tip de fruct uscat, cu pericarpul lipit de sămânţa unică.

   Principala porţiune a plantei care se utilizează în medicină este rizomul. Recoltarea acestora poate fi practicată o dată cu arătura de primăvară. Rizomii se spală cu apă, se îndepărtează părţile aeriene şi radicelele, apoi se usucă şi se taie în bucăţi de 5-6 cm lungime.

În tradiţia populară ceaiul de pir se bea contra indigestiei. Decoctul rizomilor se lua ca diuretic. La constipaţie, se usca rădăcina de pir, se tăia în bucăţi, se fierbea în apă şi se consuma peste zi, până le trecea afecţiunea. În acest timp nu era voie să consume băuturi spirtoase.

   În unele părţi rizomii de pir se fierbeau şi decoctul obţinut se bea în loc de apă în timpul frigurilor, ca să taie setea, deoarece se spunea că dacă bolnavul bea apă curată, sângele se preface în apă şi dă în ascită.

   Rizomul de pir se lua plămădit în ţuică în cazul ascitei. Contra hipertensiunii se bea de 3 ori pe zi câte o lingură înainte de masă de ceai preparat din pir, frunze de vâsc şi păducel.

Compoziţie chimică: Rizoamele de pir au în compoziţie un ulei volatil care conţine o substanţă numită agropirenă care prin oxidarea grupării -CH2 formează o cetonă cu activitate antibiotică. De asemenea pirul mai este recunoscut pentru mucilagii, fructoză, saponine, săruri de potasiu, acid salicilic, vitaminele A şi B şi substanţe minerale (siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu). De menţionat este şi faptul că pirul intră în compoziţia ceaiurilor diuretice.

Acţiunile medicale ale pirului:

   Decoctul de pir are acţiune diaforetică (provoacă transpiraţia), depurativă, diuretică şi antiinflamatorie a aparatului genito-urinar. Astfel pirul tratează afecţiunile renale, anuria (lipsa urinării), bolile vezicii urinare, cistitele, colicile renale, litiaza urinară, pielo-cistita şi uretritele venerice. În general pirul se foloseşte ca diuretic uşor, eliminând uraţii şi clorurile (în caz de gută).

   Pirul are o importantă acţiune hipotensivă, dar de scurtă durată mai ales asupra tensiunii maxime (mai puţin asupra minimei). Planta măreşte circulaţia prin artera renală şi se sporeşte diureza.

   Pirul se recomandă şi în afecţiunile digestive. Planta măreşte secreţia bilei (în dispepsia biliară), este uşor laxativă şi este recomandată în induraţia ficatului şi splinei.

   În afecţiunile respiratorii pirul tratează bronşitele, gripa, răceala, rinita, stările virotice respiratorii şi transpiraţiile abundente.

   Pirul este recomandat şi în dermatologie pentru tratarea celulitei, a dermatozelor, a disfuncţiei glandelor sudoripare, a eczemelor cronice, a mâncărimilor pielii şi a psoriazisului.

   Nu în ultimul rând pirul tratează şi ascita, diabetul zaharat, edemele, hepatita şi reumatismul.

Moduri de folosire:

- Infuzie - puneţi o lingură rizom la 200 ml apă clocotită, acoperiţi pentru 10 minute, după care strecuraţi şi consumaţi 2-3 ceaiuri călduţe pe zi. Este util şi la colicile renale sau alte afecţiuni renale.

- Ceai 1 - puneţi 3 linguri de plantă la 1 litru de apă şi lăsaţi să fiarbă pentru 2-3 minute, apoi aruncaţi apa. Peste plantele rămase se pune 1,250 ml apă şi se lasă să fiarbă până scade apa la 1 litru. Se strecoară şi se consumă în cursul unei zile în colici renale sau afecţiunile de mai sus.

- Ceai 2 - se pune 1 linguriţă pulbere de rizom sau rizom uscat mărunţit la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se indică în dischinezii biliare, bronşită, gripă, gută şi obezitate.

- Tinctură - se pun 50 g de plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se va ţine timp de 15 zile după care se strecoară. Se va lua o cantitate de maximum 25 g pe zi împărţită în mai multe reprize.

- Sirop - se vor fierbe 20 g de rădăcini de pir în 250 ml apă timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pune din nou pe foc şi se adaugă 100 g de zahăr. Se va fierbe transformându-se în sirop prin fierberea încă 10 minute. Se va pune în sticluţe mici. Se va lua o lingură la 3 ore.

Dr. biochimist Eugen Giurgiu

 
taie setea  rizomul de pir  provoaca transpiratia  actiune hipotensiva  trateaza bronsitele  trateaza ascita