Capitolul I : NOTIUNI INTRODUCTIVE
I . 1 . Descriere
Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate.
Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca
originea cuvantului “lavandula” vine de la latinescul “lavare”= a
spala.
Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Primele tufe de
lavanda si in special de lavandin se gaseau razlete in jurul
capitalei si au fost probabil aduse de gradinarii de origine
bulgara.
Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete de
lavanda si lavandin este produsul principal al acestei plante si
are largi utilizari in industria parfumurilor si a produselor
cosmetice.
Lavandula este un subarbust cu o inaltime de pana la 50 cm cu tulpini
subtiri si lemnoase, frunze mici de un verde-cenusiu, flori
liliachii-rosietice si cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3
cm. In primul an dupa plantare, lavanda dezvolta radacina
principala mai mult in profunzime, ajungand in functie de tipul de
sol, pana la 1,20 cm, iar dupa 5 ani pana la 2,80 cm la plantele
obtinute prin butasi inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul
produs pe cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia
sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta.
Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape
globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina
batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile
(ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente.
Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea inferioara.
Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate,
cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe
ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati, de cele
superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai
putin paroase. Frunzele lavandei nu cad toamna la sfarsitul
vegetatiei.
Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor
oleifere, sunt grupate intr-o inflorescenta speciforma. Florile
prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, usor latit spre
varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1
mm; caliciul este des paros si glandulos, albastru-cenusiu. Corola
este de culoare violeta-albastruie uneori albastra deschis pana la
alba. Infloreste in luna iulie.
Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu
suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioasa. Greutatea a 1000
de seminte este de 0,873 g.
I . 2 . Particularitati si cerinte biologice
Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta
alogoma, entomofila si prin inmultire generativa produce numerosi
indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu eficienta
economica diferentiata.
Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab
permeabila, fapt pentru care germineaza si rasar intr-o perioada
indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza tufe, ca
urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia
de inflorescente.
Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim, dupa
care aceste incep sa se usuce, ceea ce sa impune ca periodic, o
data la 7-10 ani, executarea lucrarilor de intretinere.
Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii
contribuie la lungirea vietii plantatiilor de lavanda pana la 20-30
ani.
Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se
realizeaza treptat, in timpul perioadei de repaus o parte din
frunzele batrane se usuca si cad.
In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc o
singura data in an, dar se gasesc si forme care infloresc esalonat
sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursul perioadei de
vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza:
- infrunzire
- butonizare
- inflorit
- maturarea semintelor
Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de
lavanda este temperatura. Plantele de lavanda pornesc in vegetatie
la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10 C. Samanta
semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci
rasare in masa primavara, la 12-15 C, daca are umiditatea necesara.
Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna slabite
si pornesc in vegetatie mai tarziu, cand tamperatura aerului
ajunge in jur de 14 C. Lavanda rezista foarte bine la temperaturi
de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la
temperaturi de -31 C, atunci cand stratul de zapada are grosime de
40-50 cm.
Cultivatorii au ajuns la concluzia, confirmata astfel si de practica,
ca plantatiile realizate in zone cu temperaturi medii zilnice
ridicate (peste 20 C) imbatranesc mai timpuriu, din care cauza
continutul in ulei volatil scade. Temperaturile medii mai scazute
in zone situate la altitudini ridicate explica imbatranirea mai
lenta a plantatiilor, precum si calitatea superioara a uleiului
volatil obtinut in aceste zone.
Lavandinul este mult mai sensibil la actiunea temperaturii scazute.
Lavanda este o planta specifica biotopilor uscati si a climei calde,
avand si caractere morfogenetice adecvate, care ii dau
posibilitatea sa suporte bine seceta. Cultivata pe locuri cu exces
de umiditate, lavanda sufera prin putrezirea radacinilor, ceea ce
determina imbatranirea si uscarea rapida a tufelor. Semintele de
lavanda rasar numai cand stratul superficial de sol in care sunt
incorporate are umiditatea suficienta. De asemenea, in cazul
producerii de butasi inradacinati, atat pentru lavanda cat si pentru
lavandin, umiditatea este un factor hotarator.
Transplantarea la loc definitiv a butasilor inradacinati sau a
rasadului se va face numai in sol umed. In cazul lipsei umiditatii
plantele vor fi in mod obligatoriu udate la cuib.
Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina. Plantele de
lavanda crescute la soare infloresc intotdeuna intr-un procent mai
mare, dezvolta tufe mari, cu de peste 3 ori mai multe
inflorescente. Lumina conditioneaza formarea cantitatii de masa
foliara, precum si asimilarea si producerea uleiului volatil.
Pentru a spori cantitatea de lumina se recomanda ca in tara noastra
plantatiile de lavanda sa fie amplasate pe terenuri cu expozitie
sudica, sud-vestica sau chiar estica.
Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona
de origine, in mod spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat
procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat linalil nu
sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai
inalte, cu atat productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de
o calitate mai superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat
de linalil.
Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri
caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase. Rezultatele
cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri
adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime
de cel putin 2-2,5 m.
Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura lavandei.
Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol
cantitati mari de substante nutritive. Numeroase experiente pentru
clarificarea influentei diferitelor substante nutritive asupra
productiei si calitatii au stabilit ca pe solurile usoare,
podzolice, cel mai important efect il are azotul, iar pe soluri mai
grele, carbonatice, fosforul. Azotul, are un efect de intinerire a
tufelor, deoarece activeaza cresterea , fapt pentru care plantele
tinere vor fi asigurate cu mai mult fosfor in complexul de ingrasaminte,
iar la plantatiile batrane se va asigura mai mult azot.
Capitolul II : TEHNOLOGIA DE CULTIVARE
II . 1 . Locul in ansolament
Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se cultiva pe
acelasi loc 20-30 de ani, deci nu pot intra in rotatia culturilor.
Pentru a raspunde cerintelor biologice ale acestor specii, se vor
alege parcele de teren protejate de vanturi, calde si insorite, cu
sol profund si permeabil. Nu sunt recomandate terenurile puternic
erodate, cele nepermeabile si supuse vanturilor si curentilor de
aer puternici deoarece in aceste conditii se vor obtine productii slabe.
Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea poate
ocupa terenuri in panta dar al caror unghi de inclinare sa nu
depaseasca 15. De asemenea se vor alege terenuri absolut curate de
buruieni perene.
II . 2 . Fertilizarea
Prin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea
imbunataririi fertilizarii solului, se realizeaza conditii de viata
si de activitate microorganismelor din sol, se asigura o buna
crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei.
Este cunoscut faptul ca majoritatea plantelor de cultura au nevoie
pentru crestere de o reactie a solului neutra sau slab acida.
Pentru dezvoltarea normala plantele de lavanda au nevoie de o seria
de elemente nutritive, dintre care cele mai importante sunt:
azotul, fosforul, zinc, borul, magneziul.
Dat fiind faptul ca lavanda este o cultura multianuala se recomanda
folosirea de ingrasaminte pe baza de azot mai greu solubil.
Superfosfatul, precum si celelalte ingrasaminte cu fosfor sporesc
aproape de doua ori numarul de inflorescente pe tufa de lavanda.
Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu ingrasamintele
minerale din cursul vegetatiei actioneaza favorabil asupra
plantelor de lavanda. In concluzie, ingrasamintele organice se
aplica la infiintarea plantatiei, ingrasamintele pe baza de fosfor
si potasiu (pe solurile sarace in aceste elemente) se administreaza
atat la infiintarea cat si toamna, o data cu ultima prasila, iar cele
pe baza de azot primavara timpuriu, in mustul zapezii.
II . 3 . Pregatirea solului
Toate lucrarile solului au ca scop afanarea acestuia in profunzime,
nivelarea si distrugerea buruienilor. Numai pe asemenea soluri se
pot realiza plantatii cu randuri drepte, ceea ce va permite
efectuarea mecanizata a lucrarilor de intretinere si a recoltarii.
Primavara terenul va fi grapat si discuit de mai multe ori pentru
mentinerea umiditatii, dar mai ales pentru distrugerea buruienilor
anuale.
Este recomandat a se cultiva cu plante furajere cu perioada de
vegeratie scurta, ca borceagul pentru masa verde sau alte culture
(cereale) la care se pot alica erbicide pentru distrugerea
buruienilor.
Dupa recoltarea acestora, in iulie-august cel mai tarziu se va
executa aratura de desfundare la 50-70 cm in functie de adancimea
solului. Imediat dupa aratura de desfundare, terenul se va nivela
perfect, iar apoi se va mentine curat de buruieni prin discuiri si
grapari repetate.
Toamna, inainte de plantare, terenul se va discui din nou mai adanc,
iar in cazul cand nu este suficient mobilizat se va executa o
aratura superficiala la 20 cm, dupa care se va pregati pentru
plantare cu ajutorul discului in agregat cu grapa.
In cazul terenurilor infectate de buruieni perene, dupa desfundare
solul se va mentine curat de buruieni inca un an prin lucrari
repetate cu plugul urmat de discuiri. Se recomanda folosirea
erbicidelor pentru combaterea buruienilor perene aparute pe ogor.
II . 4 . Modul de inmultire
Lavanda se poate inmulti atat generativ, prin producerea de rasad din
seminte, cat si vegetativ, prin butasi inradacinati sau prin
musuroirea si despartirea tufelor batrane.
Producerea rasadului din seminte: Semintele lavandei sunt mici, tari
si cu germinatia redusa si lenta, fapt pentru care, de regula, nu
se seamana direct in camp, ci in straturi reci in vederea obtinerii
rasadului. Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu,
octombrie-noiembrie cat si primavara devreme, februarie- martie,
dar numai in straturi special pregatite, care trebuie sa aiba o
latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi
lasandu-se poteci late de 40- 50 cm. Semanatul se executa imediat
dupa pregatirea stratului in randuri distantate la 10-15 cm. La 1
mp sunt necesare 3-5 g seminte cu germinatie de minum 50%.
Atat inainte, cat si dupa semanat stratul va fi bine tasat. Semintele
puse in santulete foarte superficiale, lasate de marcator (0,5-1
cm) vor fi acoperite cu un strat de mranita, curata de buruieni,
bine maruntita si cernita, in grosime de 1-1,5 cm.
Rasarirea semintelor incepe primavara cand temperatura aerului se va
mentine constant la 14-15 C. La semanatul de primavara semintele
germineaza incet si rasar greu, ceea ce impune inmuierea acestora
timp de 3-4 zile in apa sau stratificarea lor, operatie care
trebuie sa inceapa cu 1,5-2 luni inainte. In acest scop semintele
se amesteca cu nisip de rau umed in proportie de 1 : 5-6 si se
pastreaza afara pana la semanat, timp in care se amesteca pentru a
nu mucegai. Spre sfarsitul perioadei de stratificare semintele incoltesc
si vor fi semanate imediat in sol cald.
Dupa rasarire, atunci cand plantele au 2-3 perechi de frunze se
aplica raritul, lasandu-se intre plante 3-5 cm. Pana la sfarsitul
vegetatiei, in toamna, rasadul trebuie mentinut curat de buruieni,
prin pliviri repetate, udat, ingrasat si prasit. De asemenea, cel
putin de 2 ori se vor taia toate tijele florale aparute pentru a
obliga planta sa formeze ramificatii cat mai aproape de sol.
Inaltimea de taiere a tulpinilor florifere este de cca. 8-10 cm de la
nivelul solului.
Rasadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfarsitul
lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, cand se scoate, se
sorteaza si se pastreaza stratificat in nisip sau in sol umed, pana
la plantare.
Rasadul din clasa 1 obtinut din seminte are urmatoarele caracteristici:
- lungimea partii aeriene 12 cm
- lungimea radacinii principale 15 cm
- diametrul colatului minim 4 mm si 3 ramificatii
Producerea rasadului prin seminte este o metoda ieftina si rapida de inmultire a lavandei.
Inmultirea prin butasi inradacinati: Recoltarea butasilor se face
toamna, in lunile septembrie-octombrie sau in primavara in
martie-aprilie, in timpul perioadei de repaus vegetativ. Butasii se
recolteaza de la plante sanatoase, bine dezvoltate, in varsta de
3-5 ani. Taierea butasilor se face cu un cutit foarte bine ascutit
sau cu lama, sub mugur. Indepartarea frunzelor se va face cu mare
atentie pentru a nu se distruge mugurii vegetativi.
La baza butasului se face o singura taietura in forma de pana, imediat dupa mugur.
Butasii astfel pregatiti au o lungime de aproximativ 5-6 cm si sunt
gata de plantare, ce urmeaza a se efectua in decurs de 1-2 h. In
cazul pastrarii mai indelungate, dar nu mai mult de o zi, butasii
se mentin in vase cu apa curata.
Terenul ales pentru straturile in care vor fi plantati butasii va fi
curat de buruieni, situat in apropierea unei surse de apa, dar fara
pericol de baltire. Se va ara la 30 cm adancime, se va nivela,
marunti si apoi se va tasa usor, dupa care se vor aranja tocurile
de rasadnita, avandu-se grija sa se lase intre acestea 40-50 cm. In
tocuri se aseaza un strat de nisip bine cernut, gros de 8-10 cm,
care dupa nivelare se uda din abundenta. Dupa udare, pentru
usurarea plantarii, se vor marca viitoarele randuri, utilizandu-se
marcatoare special pregatite pentru aceasta lucrare.
Plantarea se face manual, asezandu-i la distanta de 10*5 cm. Operatia
de presare a butasilor in nisip se va face cu multa grija, pentru a
nu distruge frunzele din varful acestora.
Imediat sau concomitent cu plantarea, butasii vor fi udati din
abundenta, iar tocul de rasadnita se va acoperi cu rame ale caror
geamuri au fost in prealabil varuite si acoperite cu rogojini pana
la aparitia primelor radacini pe butasi.
Odata cu formarea primelor radacini se va incepe calirea butasilor
prin deschiderea rasadnitelor la inceput cateva ore, numai in
cursul diminetii sau serii.
In momentul aparitiei tijelor florale, acestea se vor reduce la jumatate pentru a provoca ramificarea butasilor.
II . 5 . Lucrarile de intretinere
-completarea golurilor, care trebuie facuta imediat in toamna anului urmator, orice intarziere nu este buna
-taieri pentru formarea tufei, sunt recomandate numai in primul an de
vegetatie, prin aceasta lucrare urmandu-se realizarea formei
globuloase a tufelor
Lucrarile propriu-zise de intretinere a plantatiilor de lavanda incep
primavara timpuriu si constau in prasitul intervaleleor dintre
randuri, care se executa cu prasitori cu tractiune animala pe
terenurile in panta si in plantatiile in varsta sau cultivatorul
purtat pe tractor.
Lucrarile pe randul de plante se fac manual cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului.
Combaterea buruienilor pe cale chimica a constituit obiectul a
numeroase experiente efectuate in multe tari. In Romania pentru
lavanda este omologat erbicidul Gesagard 50, in doza de 8-10 kg/ha
si se poate aplica toamna tarziu cand plantele sunt in repaus sau
primavara timpuriu inainte de pornirea in vegetatie a plantelor.
II . 6 . Regenerarea plantatiilor
Cand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada se executa regenerearea plantatiilor.
Din datele experimentale de la diferiti autori, se poate recomanda ca
epoca optima a taierilor de regenerare perioada de repaus, luna
februarie, inaintea inceperii vegetatiei, sau noiembrie, dupa
incetarea vegetatiei, dar numai atunci cand solul are umiditate
suficienta si permite maruntirea acestuia pentru acoperirea
plantelor taiate.
Cea mai potrivita inaltime de taiere este de 5-10 cm de la suprafata solului.
Imediat dupa taiere plantatiile vor fi ingrasate cu 20-25 t/ha gunoi
de grajd foarte bine fermentat amestecat cu 100-120 kg sulfat de
amoniu/ha si 250kg/ha superfosfat. Dupa administrare,
ingrasamintele se vor incorpora pe intervalele dintre randuri
printr-o prasila adanca la 15-18 cm.
II . 7 . Boli, daunatori, combatere
Boli: Septorizza cu patarea frunzelor produsa de
septoria lavandulae. Ataca frunzele, fiind evidenta pe partea
superioara a lor sub forma unor pete rosii-cafenii la inceput, care
cu timpul devin albicioase cu o dunga rosiatica pe margine. In
centrul petelor apar puncte negre care reprezinta picmidiile.
Frunzele atacate se usuca si cad.
Se combat prin:
- igiena culturala si incorporarea adanc in sol a tuturor resturilor vegetale
- stropiri cu Dithane M-45 0,2%
Daunatori: Isophya tenuicerca, ataca in luna mai
cand depune ouale izolat sau in grupe in sol la cca 1 cm adancime.
Pentru combatere plantatiile de lavanda vor fi riguros mentinute
curate de buruieni. Un efect deosebit in combaterea daunatorului il
au lucrarile de maruntire a solului dupa recoltare, pentru a
distruge o parte din ouale depuse in sol. Combaterea chimica se
realizeaza cu Lindatox 3 PP, Wofatox 30 CE 0, 1%.
Daunatori: Lacusta verde de pasune (Tettigonia
viridissima). Se hraneste cu frunzele de lavanda. O femela depune
cca 250 de oua, in iunie si iulie, asezandu-le izolat in portiunile
de sol nelucrat. Masurile de combatere sunt aceleasi ca la Isophya
tennicerca.
Daunatori: Viermele radacinilor (Heterodera mariori
Schm). Dezvolta 3-4 generatii pe an. Din ouale depuse in sol apar
larvele care intra in radacinile plantei, hranindu-se cu sucul
acestora. Combaterea este extrem de greoaie. Se recomanda folosirea
unui material saditor absolut sanatos.
II . 8 . Recoltarea
Pentru suprafetele mici, unde recoltatul se poate executa rapid,
epoca cea mai potrivita pentru recoltare este in faza de inflorire
75%. Acolo insa unde din diferite motive perioada de recoltare se
va prelungi (suprafete mari, capacitati reduse de prelucrare), se
recomanda ca recoltatul sa inceapa in faza de inflorire 50% si sa
se tremine cel mai tarziu in faza de inflorire 100%.
Inflorescentele de lavanda se recolteaza manual cu secera sau cu
ajutorul masinilor speciale montate pe tractoare. Inflorescentele
recoltate se pun in cosuri si se transporta imediat la unitatile de
distilare.
Capitolul III : PRELUCRAREA MATERIEI PRIME
In cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa recoltare
III . 1 . Distilarea
Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in
exclusivitate pentru obtinerea uleiului volatil. Obtinerea uleiului
volatil de lavanda se poate realiza prin distilarea
inflorescentelor dupa 3 metode diferite:
- distilarea in apa - prin aceasta metoda materia prima se introduce in
cazan si se acopera cu apa. Incalzirea apei poate fi facuta la foc
direct, sau aburi produsi direct sau indirect.
- distilarea in apa si cu aburi - in cazan sub materia prima se pune
apa. Aburi trec mai intai prin apa si apoi prin materia prima din
care preiau uleiul volatil
- distilarea cu aburi - materia prima se pune in cazan uscat, fara apa.
Aburii sunt produsi in afara cazanului in instalatii speciale si se
introduc direct sub materia prima.
Capitolul IV : RETETE PE BAZA DE LAVANDA
- Tinctura de lavanda
Se obtine prin macinarea partilor aeriene uscate, (poate fi folosita
rasnita electrica de cafea pentru cantitati mici), dupa care
pulberea obtinuta se pune in borcane care vor fi umplute pana la o
treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Dupa
adaugarea alcoolului peste pulberea de planta, borcanele se inchid
ermetic si se lasa la macerat vreme de 14 zile, agitand din cand in
cand continutu pentru o mai buna solubilizare a principiilor active.
Dupa trecerea intervalului de timp necesar macerarii, preparatul se
filtreaza prin tifon, iar tinctura obtinuta se pastreaza in
sticlute mici si inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul
gol, de trei-patru ori pe zi, cate o lingurita dizolvata in
jumatate de pahar de apa.
- Otetul aromatic de lavanda
Intr-o sticla cu gatul larg se pun 10 linguri de lavanda maruntita,
peste care se adauga jumatate de litru de otet de mere. Se lasa sa
se macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, dupa care se
filtreaza. Se foloseste pentru frictionari si comprese.
- Uleiul gras de lavanda
La jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adauga 5
linguri de lavanda uscata si maruntita. Se pune intr-un borcan
inchis ermetic si se lasa sa se macereze la soare sau in apropierea
unei surse de caldura vreme de 5 zile, dupa care se filtreaza.
Uleiul usor aromatizat obtinut se mai pune la macerat cu alte 5
linguri de lavanda vreme de inca 5 zile, dupa care se filtreaza
s.a.m.d., pana cand capata un miros foarte puternic de lavanda. Se
foloseste pentru masaje si frictionari.
- Bai cu lavanda
Doua maini de lavanda se lasa la macerat in 2 litri de apa, vreme de
8-10 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta
ramasa dupa filtrare se opareste cu inca 2 litri de apa clocotita,
dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In
final, se combina cele doua extracte, preparatul obtinut fiind
adaugat in apa din cada de baie.
Capitolul V : UTILIZAREA LAVANDEI
Recomadari majore: in tratarea hiperexcitabilitate, migrene, insomnii.
Alte recomandari pentru tratamente:
Intern:
- Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele biliare
insotite de dureri de cap. Se ia lavanda sub forma de pulbere,
administrata pe stomacul gol, cate o lingurita de patru ori pe zi.
Datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia
de bila si ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si
activand digestia.
- Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub forma
de tinctura - 1 lingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa, de
3-4 ori pe zi, in cure de lunga durata (3 luni minimum). Uleiul
volatil de lavanda se administreaza in depresiile si crizele de
anxietate severe: doua picaturi de ulei volatil amestecate cu
putina miere se iau de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Studiile
facute pana in prezent au aratat ca exista o anumita selectivitate a
pacientilor tratati cu aceasta planta, unii neavand o reactie
speciala la uleiul volatil, in timp ce la altii s-a observat o
ameliorare clara a starii launtrice, ameliorare tradusa prin
reducerea sensibilitatii psihice, estomparea fricilor si angoaselor,
reaparitia dorintei de viata.
- Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de
stres. Lavanda este prin excelenta o planta antistres, motiv pentru
care, administrata in cure de lunga durata, amelioreaza si,
gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. In
problemele cardiace s-a observat o actiune deosebit de favorabila a
tincturii de lavanda, care actioneaza direct la nivelul sistemului
nervos central. Se administreaza de trei-patru ori pe zi cate o
lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa.
- Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se
combina in proportii egale tinctura de lavanda, de pelin si de
cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca cea de lavanda). Se
ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita diluata in
putina apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. O cura dureaza
minimum doua saptamani. Acest tratament este eficient atat singur,
cat si in combinatie cu remediile alopate, a caror eficienta o mareste.
- Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune rezultate
se obtin facand bai cu lavanda, cu jumatate de ora inainte de
culcare. Suplimentar, este bine sa puneti sub perna un mic saculet
(ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai odihnitor si mai lin,
iar peste zi veti remarca o mult mai buna rezistenta psihica si
stapanire de sine. Intern, se ia tinctura de lavanda: o lingurita
de trei ori pe zi.
- Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta se iau 1-2
picaturi de ulei volatil de lavanda cu putina miere. Ca tratament
pe termen lung se recomanda pulberea de lavanda: o lingurita de
patru ori pe zi, administrata pe stomacul gol.
- Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua parti
lavanda, o lingurita din acest amestec fiind oparita cu o cana de
apa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se filtreaza. Se
beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald (pentru ca efectul
sudorific si depurativ sa fie mai intens). Are un gust destul de
greu de suportat, dar o cura de 10 zile cu acest ceai are efecte
antireumatice exceptionale. Tuse convulsiva, gripa, bronsita - 2
picaturi de ulei volatil se amesteca cu o lingura de miere si se
administreaza cate putin din acest amestec, care nu va fi inghitit
direct, ci va fi lasat sa alunece pe gat pentru a-si exercita din
plin efectele antiinfectioase si calmante. Se iau maximum 6
picaturi de ulei de lavanda pe zi la adulti si doua picaturi pe zi
la copii.
Extern:
- Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de lavanda
proaspat macinata se adauga apa, amestecand progresiv, pana cand se
formeaza o pasta, care se inveleste in tifon si se aplica pe
piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticla cu apa fierbinte si se
acopera cu o patura, ca sa pastreze caldura. Cataplasma se tine
minimum o jumatate de ora.
- Contra paduchilor si a altor insecte parazite. 3-4 picaturi de ulei
volatil de lavanda se amesteca cu o lingurita de otet si se aplica
pe par (sau pe zona afectata), dupa care capul se acopera vreme de
cateva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil
care vor elimina insectele. Se aplica tratamentul 7-10 zile la
rand.
- Pentru cresterea parului. Se face un masaj la radacina parului cu
otet de lavanda obtinut prin macerare dupa metoda de mai sus.
- Intretinerea pielii uscate. Imediat dupa baie se aplica uleiul gras
de lavanda (obtinut prin macerarea plantei in ulei de
floarea-soarelui, dupa metoda de mai sus) pe toata pielea,
facandu-se in acelasi timp un masaj usor. Eczeme uscate, tumefactii
produse de loviri - Se aplica uleiul gras de lavanda pe zona
afectata de 3-4 ori pe zi.
UTILIZARI CASNICE ALE LAVANDEI:
-
Condiment de lavanda - amestecati in cimbrul cu
care condimentati mancarurile putina lavanda (intr-o proportie
aproximativa de 1:5). Mancarurile vor capata o aroma deopotriva
delicioasa si rafinata, fiind, in plus, si mai usor digerabile. In
zona sudica a Alpilor, cimbrul amestecat cu lavanda se da
mancaciosilor pentru a le regla apetitul si a-i ajuta astfel sa scada
spontan in greutate.
-
Pentru a scapa de molii - se pun in dulap saculeti
cu inflorescente de lavanda uscata. Zilnic, continutul saculetilor
se freaca in palme pentru ca astfel sa se degaje cat mai mult ulei
volatil, care alunga insectele.
-
Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de
lavanda. Pentru a scapa de musafirii nepoftiti, stropiti de doua
ori pe zi locurile in care acestia se ascund sau traseele pe care
vin, cu o solutie formata din 6 linguri de apa si 10 picaturi de
ulei volatil de lavanda.
-
Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa -
puneti intr-o cana de apa 10 picaturi de ulei volatil de lavanda si
10 picaturi de ulei volatil de menta. Stergeti cu aceasta solutie
peretii, podelele toate zonele care degaja mirosuri neplacute.
Evitati suprafetele lacuite, pentru ca uleiurile volatile sunt un
dizolvant redutabil si strica lacul.
1. Amestecăm în primul recipient 
2. În cel de-al doilea mixăm cu blenderul 
