Al saselea simt

Al saselea simt

Reguli pentru activare

- Ascultați-vă corpul
- Nu vă grăbiți
- Perfecționați-vă percepțiile
- Protejați-vă

Acceptaţi faptul că sunteţi în mod natural şi firesc nişte fiinţe intuitive, chiar dacă cel de-al şaselea simţ nu este încă evident sau nu funcţionează la întregul său potenţial.

Nu puteţi progresa dacă voi continuaţi să vă contraziceţi cu privire la tot ce este considerat „paranormal”.

Trebuie să consideraţi fiecare sentiment, gând, descoperire, idee strălucită şi fiecare „mă întreb dacă…” drept o modalitate de expresie a intuiţiei voastre care se trezeşte. Vă puteţi „preface” la început că toate lucrurile acestea se întâmplă, chiar dacă nu este aşa, pentru că aici este singurul domeniu unde se poate şi chiar se recomandă. În zona paranormalului, suntem creditaţi în avans şi întâi trebuie să credem că putem şi abia după aceea chiar putem. Metoda funcţionează şi totul va deveni pe parcurs mult mai uşor.

Ca să ieşiţi din vechile obiceiuri şi să accesaţi vibraţiile cele mai înalte chiar mai repede decât credeţi, luaţi o foaie de hârtie şi treceţi acolo temerile voastre, convingerile sau atitudinile negative, sentimentele neplăcute pe care le experimentaţi, pe măsură ce se manifestă, indiferent dacă ele izvorăsc din propriile voastre experienţe sau le-aţi moştenit sau împrumutat de la alţii.

Care sunt preconcepţiile pe care le aveţi? Ce noţiuni perimate vă mai bântuie? Care sunt blocajele voastre şi când şi cum se manifestă ele?

Puneţi totul pe hârtie şi veţi constata că aveţi convingeri de care nici măcar nu eraţi conştienţi. Întrebaţi-vă, pe măsură ce parcurgeţi lista, dacă sunteţi pregătiţi pentru o schimbare majoră în viaţa voastră. Dacă DA, faceţi primul pas pe noul drum şi apoi exersaţi atitudinea nou adaptată. Fiţi mai atenţi la interconexiunile dintre oameni, la legile nescrise care le guvernează şi respectaţi-le. Observaţi-i fără prejudecăţi pe cei din jur. Urmăriţi-le gesturile, vorbele, ascultaţi-le cu atenţie interpretările şi veţi afla o mulţime de lucruri despre oameni şi despre voi înşivă.

De câte ori recădeţi în vechile obiceiuri, nu mai pierdeţi vremea cu regrete şi mustrări de cuget, spune-ţi simplu „nu-i nimic” şi mergeţi mai departe. Alegeţi de fiecare dată atitudinea nouă, iubirea în locul fricii, credinţa în locul îndoielii, detaşarea în locul nerăbdării. Spuneţi-vă „am tot timpul din lume” şi fiţi convinşi că îl şi aveţi. Lucraţi cu dilatarea sau contractarea timpului ori de câte ori aveţi nevoie sau suspendaţi curgerea vremii într-un singur sens. Aplaudaţi-vă ori de câte ori reuşiţi să faceţi ceva şi treceţi uşor peste, atunci când „o daţi în bară”. Deveniţi voi cei mai înfocaţi fani ai voştri. Susţine-vă, încurajaţi-vă, lăudaţi-vă.

Realizaţi faptul că al şaselea simţ se bazează, în primul rând, pe bunul simţ tradiţional. Apelaţi la tot ce aţi învăţat sau ar fi trebuit să învăţaţi de la mama, în primii ani de viaţă. Dacă nu aţi învăţat nimic, apelaţi la acel filon interior pe care îl au toţi copiii şi pe care îl alterează adulţii, „educându-i”.

Conştientizaţi-vă vibraţiile superioare şi învăţaţi să aveţi încredere în ele.

Ascultați-vă corpul

Dacă trupul vostru este neglijat, abuzat, extenuat, el devine toxic pentr voi din punct de vedere energetic. În asemenea cazuri, sufletul iese plutind în afara corpului, care devine plat, greoi, inezpresiv, ca şi cum n-ar fi nimeni „acasă”. Vibraţiile există permanent, dar trebuie să fiţi capabili să le percepeţi. Dacă aveţi probleme cu somnul, renunţaţi la ştirile de seară de la televizor, faceţi o baie caldă, relaxantă sau mergeţi la o plimbare, dacă se dovedeşte salutară. Nu vă programaţi fiecare moment al zilei, lăsaţi câteva momente libere, pe ici, pe colo, timp în care să vă puteţi relaxa. Treceţi eventual în agendă perioade exprese de relaxare, zilnic, săptămânal, lunar şi respectaţi-le. O să vă prindă bine!

Nu fiţi nici iresponsabili, nici neglijenţi atunci când este vorba de nevoile voastre de bază. Dacă vă este foame, mâncaţi. Dacă vă este sete, beţi. Dacă vă este frig, puneţi pe voi un pulover. Dar nici nu exageraţi!

În prezent, noi oamenii, suntem aproape epuizaţi şi într-o permanentă „alergare”. Odihna insuficientă şi supraaglomerarea programului duc la diminuarea sau stingerea vibraţiilor. Un somn adânc permite emoţiilor să se odihnească, iar spiritului să se trezească. În popor se spune: „Noaptea este un sftenic bun” şi chiar aşa şi este!

Dar numai odihna la timp nu este suficientă pentru o funcţionare optimă. Modul de hrănire este la fel de important. Nu este vorba de a fi vegetarian sau vegan, de a mânca hrană vie sau de a ţine post prelungit. Nimic din toate acestea. Eu nu am mâncat nimic timp de nouă luni de zile, iar acum mănânc numai supă de legume şi fructe şi n-am păţit nimic, dar nici n-am câştigat nimic. Simpla nemâncare, fără curăţire spirituală, fără rugăciuni, nu duce niciunde. În schimb tibetanii, care consumă carne de iak, au vibraţii foarte înalte. Fiţi atenţi la ceea ce simţiţi când vă hrăniţi. Mâncaţi numai ce vă face cu adevărat plăcere şi vă ajută să vă simţiţi bine şi, mai ales, să vă păstraţi „în formă”. Faceţi legătura între alimentele optime pentru voi şi starea de bine pe care ele vi-o oferă.

În timp ce ego-ul vostru vă îndeamnă să fiţi mereu activi, indiferent de ce se întâmplă, spiritul vostru ştie că aveţi nevoie de odihnă pentru a vă pune în ordine, lăsând Universul să se ocupe de toate (la modul perfect) în locul vostru pentru un timp.

Când toate merg anapoda, când inspiraţia se lasă aşteptată, dacă staţi liniştiţi şi nu faceţi absolut nimic, timp de cel puţin două ore, călăuzirea îşi va face apariţia. Părintele duhovnic spunea: „Voi îi vorbiţi tot timpul lui Dumnezeu, vă rugaţi, îl imploraţi, îi explicaţi, faceţi tot timpul ceva şi n-aveţi nici măcar zece minute de răgaz. Preocupaţi cu umplerea timpului până la refuz, nu vă mai rămâne vreme să-i ascultaţi cuvântul. Vorbiţi numai voi tot timpul”. Obişnuiţi-vă să staţi, pur şi simplu, jumătate de oră fără să faceţi nimic; doar ascultaţi ce vine din interiorul vostru.

Modalitatea cea mai eficientă de a vă acorda la propriile vibraţii este să vă ascultaţi cu atenţie corpul şi să descifraţi corect feed-back-urile senzitive pe care le primiţi. Mintea urmează ego-ul, distorsionează informaţiile şi vă poate convige să faceţi şi lucruri care pot fi distrugătoare pentru voi, deci nu vă este de niciun folos. Doar corpul vostru vă este prieten fidel. El reflectă corect impactul energiei asupra nivelului vibraţional, prin intermediul semnalelor fizice, cum ar fi disconfortul, durerea, palpitaţiile, încordarea, oboseala sau boala. Natura semnalelor primite depinde de ceea ce încearcă să ne spună. Dacă acordaţi suficientă atenţie acestor semnale şi faceţi ajustările ce se impun pentru refacerea protecţiei naturale şi a echilibrului, corpul voatru se va relaxa şi va reveni la o stare mai bună, fără stres.

Nu căutaţi explicaţii sofisticate, foarte încâlcite sau complicate pentru ceea ce vi se întâmplă. Lucrurile, ca de obicei, sunt foarte simple. Dacă aveţi probleme cu picioarele, este clar că nu vă orientaţi prea bine în existenţa de zi cu zi, faceţi alegeri greşite sau nu staţi în viaţă pe ambele picioare. Problemele legate de organele din abdomen arată blocaje ale creativităţii, pentru că priorităţile noastre sunt legate de mâncare, distracţie, sex. Gâtul arată probleme de comunicare, iar tulburările gastro-intestinale sunt o reflectare a sentimentului de copleşire sau nu puteţi „digera” evenimentele în derulare. Oboseala este semnalul că situaţia în care vă aflaţi este dăunătoare şi că trebuie abandonată de îndată.

Semnalele fizice, privite ca feed-back-uri senzitive, diferă de la persoană la persoană. Unii oameni au senzaţii viscerale, alţii simt o presiune în piept, alţii percep combinaţii de senzaţii, gâdilături în gât, frig sau cald pe braţe sau în alte părţi ale corpului. Puteţi face indigestii atunci când aveţi de-a face cu oameni fără scrupule. Dacă există posibilitatea de a nu vă primi înapoi banii împrumutaţi, puteţi simţi o strângere de inimă.

Odată ce începeţi să fiţi atenţi la vibraţiile corpului vostru, veţi aprecia acurateţea cu care vă informează nu numai despre ceea ce se întâmplă în jurul vostru, dar şi cu voi înşivă. Ascultarea semnalelor emise de trup vă poate menţine în echilibru şi în siguranţă.

Oricât de derutante ar părea semnalele pe care le primiţi, ele au întotdeauna un sens şi un rost. Învăţaţi-i limbajul, decodificaţi mesajele. Corpul vostru este un conducător direct pentru Sinele Vostru Superior şi nu vă va induce niciodată în eroare. Fiecare semnal transmis are un înţeles direct şi poartă o informaţie importantă atât pentru starea vostră fizică de bine, cât şi pentru echilibrul vostru spiritual, pentru siguranţa voastră. Cu cât îi acordaţi mai multă încredere, cu cât vă doriţi mai mult să înţelegeţi ce încearcă să vă spună, cu atât comunicarea devine mai uşoară. Dacă aveţi dureri de stomac ori de câte ori mergeţi undeva, poate că ar trebui să nu vă mai duceţi. Dacă vă simţiţi obosiţi ori de câte ori vă întâlniţi cu o anunită persoană, evitaţi-o.

Dacă nu vă place cum arătaţi, dacă vă ruşinaţi cu aspectul vostru fizic, încetaţi! Nu vă faceţi decât rău. Acceptaţi-vă aşa cum sunteţi. Iubiţi-vă, respectaţi-vă şi lucrurile vor merge spre bine. Dacă vă aflaţi în impas, întrebaţi-vă corpul ce puteţi face, cum îl puteţi ajuta, ce trebuie să întreprindeţi. Rezistaţi tentaţiei de a considera toate acestea pierdere de vreme sau aberaţii. Nu trebuie să aveţi impresia că numai imaginaţia este de vină atunci când corpul vă vorbeşte. Nu cenzuraţi nimic. Nu desconsideraţi nimic. Dacă ascultaţi cu atenţie, cel de-al şaselea simţ vă va călăuzi fără greş.

Nu vă grăbiți

Dacă doriţi să aveţi încredere în propriile vibraţii, păstraţi o atitudine calmă, senină, detaşată. Când sunteţi încordaţi, anxioşi, nervoşi, energia voastră se blochează şi nu poate pătrunde în centrul inimii, acolo unde Sinele vostru Superior şi vibraţiile voastre comunică.

A rămâne calmi în orice împrejurare, indiferent despre ce este vorba, poate fi o provocare, dar în mod sigur va descătuşa cel de-al şaselea simţ, intuiţia. Dacă vă frământaţi pentru ceva ce oricum nu puteţi rezolva în acel moment, nu faceţi decât să înrăutăţiţi situaţia. Deveniţi observatori corecţi şi atenţi ai evenimentelor şi viaţa voastră va deveni infinit mai uşoară. Respiraţia adâncă şi relaxată vă conectează imediat la vibraţii mai înalte. Iubirea este creativă, ura şi frica sunt distructive.

Ca să aveţi încredere în senzaţiile voastre, trebuie să învăţaţi să le sesizaţi. Începeţi prin a vă linişti mintea. Al şaselea simţ este subtil, neinvaziv, plin de demnitate şi nu intervine peste minte şi ego. Până nu vă liniştiţi mentalul, nu puteţi auzi ce are de spus. Planificaţi-vă momentele zilnice de linişte, în loc să speraţi că veţi „fura” unele, pe ici, pe colo.

Perfecționați-vă percepțiile

Nu este suficient ca al şaselea simţ să funcţioneze, el trebuie să funcţioneze şi bine. Dacă nu sunteţi selectivi, s-ar putea să vă acordaţi, fără să vreţi, la ceea ce nu căutaţi sau ce nu doriţi. Undele senzitive sunt ca nişte frecvenţe radio, difuzate pe mai multe niveluri simultan. Dacă canalul vostru este larg deschis, fără niciun fel de filtru, vă puteţi conecta la anxietate, depresie, teamă, nesiguranţă, care aparţin altora şi pe care le puteţi absorbi însuşindu-vi-le. Puteţi deveni atunci deprimaţi, trişti, poate chiar paranoici. Sau puteţi capta neliniştea, furia, nerăbdarea sau boala altcuiva şi, dintr-o dată, să deveniţi iritaţi, fără vlagă, epuizaţi. Observaţi, în loc să absorbiţi.

Soluţia de a evita asemenea cazuri este consultarea îndrumătorului interior.

Îmi este bine? OK. Nu mi-e bine? Schimb „macazul” şi mi-e din nou bine. Cum îmi schimb starea de spirit? Concentrându-mă pe ceva care îmi place. Contaminarea senzitivă este des întâlnită şi extrem de contagioasă, de aceea vă recomand să evitaţi persoanele depresive, negativiste, malefice, pline de resentimente, la fel cum vă feriţi de bolile contagioase. Puneţi carantină răului şi celor care îl promovează. Aşa cum staţi cât mai departe de o persoană gripată, păstraţi distanţa şi faţă de o persoană agitată sau cu o vibraţie dezagreabilă. Nu uitaţi că nimeni nu vă poate face rău, dacă nu îi permiteţi.

Există preconcepţia că o condiţie a reuşitei este implicarea. Nu este deloc aşa, din contră. Implicarea vă determină să luaţi numai decizii greşite. Aţi observat, şi nu o dată, ce bine judecaţi lucrurile atunci când este vorba despre alţii şi nu despre voi înşivă. De ce? Pentru că nu sunteţi implicaţi. Implicarea presupune sentimente, ego şi minte. Melanjul este dezastruos. Când reacţionaţi emoţional, vibraţiile scad şi deveniţi vulnerabili. De aceea chirurgii nu operează persoane apropiate, iar terapeuţii pot vindeca mai repede străini decât rude.

Protejați-vă

Respiraţi adânc şi încrucişaţi-vă braţele pe piept pentru a comunica neaveniţilor că nu sunt bine primiţi. Dacă cineva este supărat, răsuciţi-vă corpul astfel încât să nu vă aflaţi faţă în faţă cu persoana respectivă. Acordaţi mai multă atenţie propriilor vibraţii şi, dacă vi se pare că ceea ce simţiţi nu vă aparţine, schimbaţi-vă atenţia pe ceva ce vă place.

Cu cât veţi căuta mai multe metode de protecţie, cu atât veţi deveni mai vulnerabili. La fel ca şi în lumea pistolarilor, întotdeauna va exista cineva mai puternic, care va sparge „protecţia”.

Soluţia? Încetaţi să vă temeţi. Niciun om şi nicio entitate nu este deasupra lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este cu voi, cine vă poate sta împotrivă? Numai teama voastră, îndoiala, nesiguranţa, deschid răului uşile şi îl invită în viaţa voastră.

Protecţie înseamnă să ştii că orice vine în viaţa ta este doar o lecţie de viaţă şi să nu te întrebi „de ce?”, ci să cauţi soluţia, modalitatea de rezolvare. Protecţie înseamnă să nu permiţi celor din jur să-ţi facă rău. Protecţie înseamnă să nu te împrieteneşti cu oameni cu vibraţii joase, să nu stai în compania oamenilor care fac rău de plăcere.

Protecție înseamnă să te concentrezi numai pe ce-ți face bine și să ignori tot ce nu-ți place.

Simptomele neîmpământării

Ca să puteţi simţi şi înţelege vibraţiile trebuie să fiţi „împământaţi”. Asta înseamnă că trebuie să fiţi conectaţi la corpul vostru şi la sprijinul primit din partea pământului. Atunci când nu sunteţi împământaţi, nu mai puteţi atrage suficientă energie pentru a activa conştiinţa superioară.

Vă daţi seama că nu sunteţi împământaţi, atunci când pierdeţi contactul cu realitatea şi cu experienţele pe care le traversaţi în oricare din următoarele situaţii sau numai o parte din ele:

-          Vă exageraţi problemele

-          Vă agitaţi în legătură cu lucruri imaginare

-          Vă comportaţi cu dramatism

-          Vă simţiţi nesiguri, ineficienţi

-          Vă învârtiţi în cerc sau vă repetaţi fără motiv

-          Cheltuiţi multă energie, depuneţi mult efort şi nu obţineţi prea multe rezultate favorabile

Când nu sunteţi împământaţi, energia se blochează în picioare şi nu reuşeşte să se ridice până la inimă, sediul celui de-al şaselea simţ. Dacă rămâneţi blocaţi în minte şi nu mai puteţi fi în inimă, vă tăiaţi legătura cu intuiţia. Şi atunci faceţi numai prostii ! Împământarea este esenţială pentru a vă acorda la propriile vibraţii.

Etapele:

1. Apare neliniște. În momentul în care apare orice urmă de neliniște, puteți să fiți siguri că sunteți pe calea neînpământării.
2. Începeți să fiți arțăgoși. Vă spune cineva ceva și voi săriți cu gura imediat. Vă enervează orice lucru.
3. Pierdeți energie. Povestiți tuturor cum vă simțiți. Să știți că atunci când vă simțiţi bine nu simțiţi nevoia să vorbiţi cu nimeni. Dar când încep lucrurile să o ia razna, indiferent cu cine vă întâlniţi, începeţi să povestiţi. Este semn că sunteţi neîmpământat.
4. Vă pierdeți buna dispoziție, deveniți dezorganizați, nu vă puteți concentra.
5. Deveniți profund nefericiți.

Acordați atenție acestor simptome și să rezolvați lucrurile pe măsură ce apar. Nu încercați să ajungeți la nefericire. Neliniștea este primul semn că deja sunteți pe acolo pe unde nu trebuie. Urmăriți-vă prin ce stadiu sunteți și încercați să rezolvați problemele.

Din fericire, modalitatea prin care vă puteți împământa este destul de simplă. Vă conectați din nou la susținerea universală revenind în corpul vostru fizic printr-o activitate fizică oarecare. Ori de câte ori vă simțiți rupți de realitate, când conexiunea cu mediul înconjurător este alterată sau vă retrageți în cochilia voastră pentru că nu mai faceți față solicitărilor, când nu mai sunteți capabili să puneți lucrurile cap la cap, ieșiți din casă, faceți o plimbare mai lungă, focalizați-vă atenția asupra activităților fizice, reveniți în fluxul divin. Oferiți trupului vostru din nou forța vieții, necesară în procesul de ridicare a vibrațiilor și activării canalului senzitiv. Activitatea fizică mai are meritul de a elimina orice energie cu vibrație joasă sau orice suprasarcină din aura voastră. Împământarea face ca energia să curgă într-o singură direcție și vă împiedică să vă încurcați singuri. Ea reduce murmurul interior și vă puteți din nou auzi îngerii și ghizii superiori. Atunci apar și soluțiile optime pentru problemele voastre.

Împământarea fizică este nu numai o cerință pentru acordarea cu propriile vibrații, ci și un antidot imediat împotriva obsesiilor și îngrijorării. Ori de câte ori constatați că ceva începe să vă obsedeze, ieșiți din casă și plimbați-vă cel puțin 15 – 20 de minute (bine ar fi într-un parc), ca să întrerupeți transa toxică care se instalează.

Când sunteţi neliniștiţi, agitaţi, problemele voastre au devenit deja energetice. Ele nu mai sunt fizice, sunt energetice. Ca să puteţi ieși din nebunia asta trebuie să vă reconectaţi la ceva. Dacă vă mutați atenția pe altceva o să vedeți cum începe să dispară neliniștea. De exemplu, vă puteți plimba. Dacă aveţi o problemă care vă scoate din minți, nu îi găsiţi rezolvarea, mergeţi în parc, stați liniștiți în natură sau plimbaţi-vă pe străzi. O să vedeți că începeți să vă liniștiți. S-a constatat că după 2 ore, în care nu te-ai mai gândit la lucrul care ți-a creat neliniștea, în care te-ai detașat total de acest lucru, vine si soluția. Și de obicei este una banală. Este lucrul la care ar fi trebuit să vă gândiţi prima oară, dar aşa este mintea.

Mai există o posibilitate, prin meditație. Împământarea se face foarte simplu. Stați pe scaun. Vă imaginați energie maro de culoare foarte frumoasă și lumina asta maro strălucitoare intră prin tălpile voastre și urcă până la inimă. Nu ajunge in inimă sub nicio formă. Pentru că unde este capul, este sediul minții, logicii și ego-ului, iar inima este sediul intuiției. Dacă voi duceți energia aceea maronie, energia mamei Geea, peste inimă, inima voastră vă înceta să mai vorbească și veți fi mai mult decât este necesar împământați și veți fi mai mult decât este necesar orientați spre materialitate. Deci nu se amestecă una cu alta. Te înpământezi, dar numai până la chakra a treia. Chakrele inferioare sunt cele care țin de mama Geea. De la inimă încolo deja suntem în legătură cu planul celest.

Oboseala este un semnal foarte puternic că o anumită situație în care vă aflați este dăunătoare și trebuie imediat remediată. Voi, din diferite cauze care nu au legătură cu intuiția, ci numai cu mintea și ego-ul, considerați că trebuie să rămâneți în continuare în acea situație. Atunci apare oboseala.

Încercați să rămâneți calmi și indiferenți, detașați, indiferent ce se întâmplă. În general, respirația adâncă și regulată vă conectează imediat la o vibrație mai înaltă. Probabil ca cei care au în familie bolnavi de inimă știu că atunci când se prefigurează un preinfarct ni se spune „respiră adânc”. Ce se întâmplă atunci? Când începe atacul vibrația este joasă. Respirația foarte adâncă te trimite pe o vibrație mai înaltă și dacă ai peste 600 (pe scala lui David Hawkins) nu te îmbolnăvești niciodată. Tot ce este sub 200 înseamnă belea, înseamnă că nu judecați lucrurile cum trebuie, că nu vă purtaţi cu oamenii aşa care trebuie, luaţi decizii eronate, etc.

Pe această scală a conştiinţei avem 2 valori extreme. Valoarea cea mai mare arată calibrarea cu care am venit la naștere și ea întotdeauna este mai mare decât o avem în momentul acesta. Iar calibrarea cea mai joasă este cea cu care ne confruntăm în acel moment. Pentru că orice sentiment negativ ne coboară calibrarea. Dacă vrem să ridicăm calibrarea, trebuie să ne gândim la lucruri frumoase: spunem „Tatăl nostru” sau încercăm să ne detașăm de orice ne creează disconfort.

Bucurați-vă de tot ceea ce faceți și permiteți minții să se relaxeze.

Cheia rezolvărilor

1)      Adoptați calea minimei rezistențe

2)      Fiți observatori la propria viață

3)      Alegeți cea mai simplă variantă de rezolvare, care este întotdeauna la îndemână

4)      Faceți totul în așa fel încât să fie simplu și ușor de rezolvat

5)      Acordați atenție reperelor călăuzitoare (semnelor) și fiți pe fază, dar nu exagerați

Viața de zi cu zi este plină de asemenea repere. Când are loc o trecere pe o altă linie de viață (au loc schimbări semnificative), simțiţi intuitiv acest lucru. În general, evenimentele înscrise pe linia de viață în derulare nu vă atrag atenția. Presentimentele, mai ales cele negative, nu sunt expresia destinului implacabil, ci vă arată că este timpul să vă opriți un pic pentru a lua decizia corectă. Este îndemnul de a vă schimba comportamentul, de a vă corecta modul de gândire, de a vă revizui concepțiile. Semnele au rolul de a vă trezi la realitate la timp, să vă facă să înțelegeți că s-ar putea să acționați în defavoarea voastră.

6)      Precauția nu trebuie să se transforme în neliniște și ipohondrie

7)      Dacă cineva dorește să-și impună părerea cu tot dinadinsul, ignorați-l

8)      Fiți mai atenți la frazele spontane, spuse pe negândite, atât de voi cât și de alții. O informație care vine din trei părți diferite merită a fi reținută

9)      Verificați-vă codul interior (mi-e bine ?)

Rațiunea se străduiește în permanență să explice, să fundamenteze, să dovedească că are dreptate. Răspunsul la întrebarea „de ce ?” vine întotdeauna de la minte. Dacă sufletul spune NU, rațiunea se preface că nu crede și își argumentează DA-ul, bazându-se pe „ ceea ce face toată lumea”, „că așa este de când lumea și pământul”, pe preconcepții și pe așa zisele raționamente logice. Și de obicei, iese prost.

Dacă este nevoie să vă convingeți de ceva, răspunsul real este NU. Dacă testul respirației „nu funcționează”, răspunsul îl știți, dar nu vă convine.

10)   Dacă dorința voastră generează disconfort atunci când vă gândiți la ea, renunțați

Dorințele dezvoltate de rațiune sunt impuse de structuri. Străduiți-vă mai mult să observați decât să controlați. Nu vă grăbiți să respingeți, să obiectați, să discutați în contradictoriu, să dovediți că aveți dreptate, să vă substituiți rolul altcuiva, să criticați. Dați situațiilor șansa de a se rezolva fără amestecul sau riposta voastră. Veți fi uimiți de ce veți vedea. Renunțând la control, veți avea un control mult mai mare asupra vieții voastre, dar în alt fel. Observatorul de pe margine are întotdeauna avantajul de a rămâne obiectiv și de a vedea toate fațetele situațiilor create. Amintiți-vă modul în care judecați lucrurile atunci când este vorba despre alții și nu despre voi sau despre cei apropiați vouă, când nu sunteți direct implicați.

O modalitate de a preveni determinarea telepatică negativă este să vă păstrați focalizarea pe tot ce iubiți, admirați, pe tot ce doriți să atrageți în viața voastră. Atunci sugestiile negative, manipulările (indiferent de intenție), insistențele și presiunile asupra voastră nu vor mai avea putere. Respingeți tot ce încearcă să vă controleze și să vă supună proiecțiilor negative. Din fericire, dacă nu întotdeauna știm ce am dori să facem, în schimb știm cu certitudine ce nu dorim să se întâmle. Simplu, nu ?

Alegerea mentală de a vă concentra asupra iubirii, binelui vostru cel mai înalt, fericirii imediate, este una dintre cele mai redutabile arme împotriva celor mai întunecați dintre opresorii telepatici. Fiți mai atenți decât de obicei la tot ce vă trece prin minte. Evitați să zăboviți asupra imaginilor mentale care poartă vibrații negative, deprimante sau violente, distructive. Închideți televizorul dacă sunt informații negative sau schimbați canalul pe comedii și lucruri plăcute. Renunțați să citiți ziare de scandal. Indiferent ce vi s-ar prezenta, atâta timp cât au un conținut descurajator sau produc teamă, nu vă sunt de niciun folos, ba din contră. Învățați să recunoașteți legătura dintre ce emiteți și ceea ce se întoarce la voi. Urmați cursul firesc al lucrurilor.

Agresiunea este adesea greșit interpretată ca forță.

Nemulțumirea se crede în mod eronat că este o stare normală.

Reacția de răspuns la un eveniment negativ produce de fiecare dată transferul pe o linie negativă de viață.

Soluția ? Excluderea lor din viața voastră. „ A nu lăsa în viața voastră ” nu înseamnă însă ” a evita”, ci ” a ignora în mod intenționat”, „ a nu te mai interesa”.

Soluții simple pentru probleme complicate

1)      Nu vă încărcați cu problema respectivă până peste cap. Nu participați la joc ca implicat, ci ca observator. Priviți situația din afară, detașat.

2)      Nu lăsați problema respectivă să vă înspăimânte, să vă copleșească, să vă neliniștească, să creeze confuzie sau nedumerire.

3)      Amintiți-vă că întotdeauna exisă o soluție și că, de obicei, este cea mai simplă și cea mai directă.

4)      Dacă întâmpinați piedici sau apar complicații, analizați-vă reacția în fața lor și reacționați exact pe dos decât simțiți, dacă nu funcționați încă pe baza celui de-al șaselea simț. Trecând pe o altă linie de viață, problema în cauză va dispărea de la sine sau se va rezolva repede și ușor.

5)      Tratați orice situație apărută ca pe o lecție de viață și atât.

6)      Dacă trebuie să rezolvați o sarcină oarecare, care necesită reflecție, nu vă apucați să faceți raționamente logice. Mintea nu vă este o bună călăuză. Conectați-vă la subconștient și intuiție, pentru că subconștientul este direct legat cu câmpul informatic cuantic, câmpul cu „n” variante, unde pentru fiecare problemă există și soluția anexată. Trebuie doar s-o vedeți !

7)      Alungați orice urmă de teamă, îndoială sau neliniște în legătură cu problema respectivă. Nu uitați că pentru orice există o soluție. Destindeți-vă, opriți năvala gândurilor și contemplați golul ce vă înconjoară. Soluția va veni imediat sau în cel mai scurt timp. Este vorba doar să credeți că se întâmplă și de practică, de exercițiu. Data viitoare va fi așa cum vi s-a spus că se poate. O asemenea practică vă dezvoltă capacitatea de accesare a informațiilor intuitive. Trebuie doar ca acest mod de funcționare să devină o obișnuință.

Etapele dezechilibrării

1)      Prima etapă – nemulţumirea. Dacă emoţiile voastre încetează, vibraţiile negative se sting.

2)      A doua etapă – indignarea. Găsiţi vinovaţi în afara voastră. Voi nu puteţi fi de vină pentru ceea ce vi se întâmplă. Răspundeţi prin reacţii negative la adresa „vinovaţilor”

3)      A treia etapă – amplificarea. Încă nu sunteţi conştienţi că aţi declanşat un întreg proces. S-ar putea încă să vi se pară că este vorba doar de câteva neplăceri. De fapt, a pornit un proces direcţionat, indus chiar de voi, ca răspuns la nevoia structurilor de a se hrăni energetic. Frecvenţele emisiei voastre se reglează tot mai mult pe liniile de viaţă unde sunteţi „agresaţi”. De aceea vă şi mutaţi pe liniile care corespund acestor vibraţii. Şi situaţia se acutizează din ce în ce mai mult (conform Legii Atracţiei, atrageţi spre voi din ce în ce mai mult tocmai ce emiteţi). Lucrurile merg tot mai rău din punctul vostru de vedere. Apar neliniştea, frica, nerăbdarea, îndoiala şi odată cu ele, dezechilibrarea. Iar dezechilibrele cheamă forţele de echilibrare, care nu întârzie să apară.

Vă sună cunoscut ? Din păcate, nu este suficient să ştiţi cum funcţionează sistemul, ca să puteţi evita capcanele. Fiţi permanent în alertă. Trageţi-vă de mânecă de câte ori intraţi în jocul structurilor. Nu uitaţi că reacţiile negative (nemulţumirea, indignarea, agitaţia, orgoliul etc) nu fac decât să vă coboare vibraţiile şi să atragă necazuri ulterioare. Nu uitaţi, tot ce vă determină să aveţi reacţii negative, reprezintă în mod cert consecinţa unor acţiuni de provocare a structurilor. Dacă le răspundeţi, aţi intrat în joc.

Forțele de reechilibrare

Un potențial excedentar este o acumulare sau o diminuare energetică vis-a-vis de normalul cantitativ. Acesta atrage după sine un dezechilibru în univers, care este penalizat (conform Legii Echilibrului) de Forțele de echilibrare.

1)      Se creează un potențial excedentar (deci un dezechilibru) numai în cazul în care se dă importanță estimării

2)      Doar ce este important pentru voi concret conferă energie estimării pe care o faceți

3)      Valoarea potențialelor excedentare crește dacă estimarea denaturează realitatea

4)      Acțiunea forțelor de echilibrare este întotdeauna îndreptată spre eliminarea potențialului excedentar

5)      Acțiunea forțelor de echilibrare este deseori opusă intenției care a creat potențialul

6)      Dacă sunteți nemulțumiți și îi judecați pe alții, forțele de echilibrare vă atacă pe voi, pentru că voi sunteți cei care stricați echilibrul

7)      Condiționările și comparațiile generează relații de dependență

8)      Relațiile de dependență creează potențiale excedentare

9)      Idealizarea și supraestimarea, ca și subevaluarea creează potențiale excedentare

10)  Pentru dispreț și vanitate se plătește întotdeauna

11)  Tendința de a ascunde ceva, are efect contrar

12)  Cu cât este mai mare importanța pe care o acordați scopului, cu atât mai mică este probabilitatea înfăptuirii lui

13)  Se realizează numai dorințele eliberate de importanță și dependențe

14)  Nu judecați pe nimeni. Nimeni nu are dreptul să vă judece

15)  Singura piedică în calea realizării dorințelor voastre este importanța exagerată pe care o acordați speranțelor voastre

16)  Nu evitați obstacolele. Acordați-le doar o importanță mai mică

17)  Vedeți-vă de îndatoririle pe care le aveți, fără să vă neliniștiți.

Acordați-vă frecvența

După ce veți învăța să vă încredeți în propria voastră intuiție, veți înțelege că existați sub o formă spirituală și, fie că ego-ul vostru știe sau nu acest lucru, comunicați frecvent unii cu alții la nivel energetic (nivel pe care oamenii de știință îl identifică ca „nelocalizat”), făcând schimb de gânduri, sentimente, idei, convingeri și informații. Sunteți în același timp conectați la oricare alt suflet de pe planetă prin centrul inimii, ceea ce înseamnă că aveți un anumit gen de relație telepatică, conștientă sau nu, cu totți ceilalți de pe pământ, situați aproape de voi sau mai departe, ca și cum ați folosi pentru emisie aceeași bandă de frecvență.

Chiar dacă nu conștientizați acest lucru, fiecare dintre voi influențați telepatic și energetic aproximativ 1000 de oameni, iar în momentele critice sau în cazul unor evenimente importante, până la un milion. Se spune că sunt suficienți doar câțiva oameni ca să schimbe mersul evenimentelor.

Am discutat deja despre faptul că, din dorința de a se simți în siguranță, oamenii creează reguli, structuri, care, odată create, se dezvoltă independent, hrănindu-se cu energia celor care le compun sau li se opun. Pentru a obține energia necesară supraviețuirii, structurile demarează false probleme, iar ego-ul și mintea noastră (rațiunea) le cântă în strună și le devin aliați. Ce n-am înțeles încă este ”de ce ?”.

Nu văd nici rostul, nici scopul pentru care mintea și ego-ul ne-au devenit dușmani perfizi, deci cu atât mai periculoși, dar cum la întrebarea „de ce ?” răspunde de fiecare dată mintea, prefer să las lucrurile așa cum sunt și să mă concentrez pe soluția care-mi arată cum putem scăpa din „ gheara” structurilor: aliindu-ne cu prietenul nostru de nădejde intuiția, care ne conectează la suflet și la Divinitate.

Sufletul are doar două stări, foarte limpezi, foarte clare: confort și disconfort. Cum el are acces continuu la câmpul informațional cuantic, câmpul tuturor posibilităților, el „vede” tot ce se află în față, în nerealizat. El pur și simplu „știe” ce îl așteaptă acolo, bine sau rău, spre deosebire de minte, care nu poate opera decât pe baza unor scenarii și experiențe trecute.

După cum știți, eu țin cursuri și, de obicei, îmi încep cursurile cu o meditație. Această primă meditație este menită să-mi dau seama de gradul de evoluție al fiecăruia dintre cursanți. Doresc să aflu ce pot face, cât pot face, pentru că, din experiență știu că trebuie lucrat diferit cu fiecare în parte. Cei care nu au făcut niciodată meditație trebuie doar să închidă ochii și să lase imaginația să creeze. Puțini știu că, în prima fază, meditație înseamnă doar să schimbi starea pe care o ai, să te liniștești, să te relaxezi și să lași să ajungă la tine lucrurile care trebuie să vină. S-ar putea ca la început, cei care nu au nicio inițiere sau cei care nu au meditat până atunci să nu vadă nimic, să nu simtă ceva deosebit, doar o relaxare profundă. Poate că nu veți vedea tridimensional lucrurile, dar s-ar putea să apară culori, mirosuri sau pur și simplu gânduri pe care nu le-ați mai avut până atunci. Modul în care se produce meditația este ok pentru toată lumea. Dacă unul vine și spune „eu l-am văzut pe Isus, care a coborât și a pus mâinile pe capul meu”, iar altul spune „eu n-am văzut nimic” este foarte bine și într-un fel și în altul. Tu zici „mamă, eu n-am simțit nimic” și crezi că ai pierdut vremea degeaba. Dar asta nu are nicio importanță., pentru că fiecare are felul și modul lui de dezvoltare și nimeni nu se aseamănă cu nimeni. Cel mai greșit lucru este să vă comparați cu alții. Important este să vă comparați doar cu voi cei de ieri și dacă tu cel care nu ai văzut azi nimic, data viitoare simți sau vezi ceva este extraordinar și meriți să fii felicitat.

Am avut odată un cursant, Marian, care câștigase la tombola de la revista „Lumea Misterelor ” acest curs gratuit. Un an de zile a fost foarte conștiincios ; venea la toate lecțiile, dar spunea mereu : „Eu nu văd nimic, nu simt nimic. Nu știu ce faceți voi aici. Habar n-am, dar am câștigat cursul și vin până la sfârșit”. Era deliciul întregii săli. Și iată că într-o zi, la un moment dat, Marian a spus : „Ce ai gătit Aurora de dimineață ? Că am simțit miros de busuioc, scorțișoară, tot felul de mirodenii. Ce mâncare este aceea de se amestecă toate?” . Noi toți am început să râdem și el nu înțelegea de ce râdem. Vă dați seama ? El, de acasă de la el, simțea mirosurile mirodeniilor pe care le foloseam eu la nu știu ce distanță, acasă la mine. Și mirosurile erau corecte ! I-am zis : „Marian, tu îți dai seama ce s-a întâmplat cu tine? Tu îți dai seama că poți face lucruri pe care puțini de aici le pot face?” Și abia atunci a realizat și el comicul situației și a început să râdă și el cu noi. Dragii mei, nu are nicio importanță când vin deschiderile, nu are nicio importanță când se întâmplă un lucru bun în viața voastră. Important este că se întâmplă.

Este bine să știți că în cadrul meditațiilor de la sală se fac inițieri colective, prin care oamenii primesc un fel de semințe, care se pot deschide imediat sau se fac simțite peste zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Interesant este că, la un moment dat, veți constata că puteți face ceva ce nu ați mai putut face până atunci. Este sămânța plantată la cursuri, seminarii sau conferințele la care ați participat. A găsit prilejul propice și s-a deschis. Și acesta chiar este un lucru extraordinar. Deci nu vă speriați dacă vi se întâmplă tot felul de lucruri. Unii dintre voi vor păși pe calea noii energii cu care lucrăm doar citind cartea. Asta este frumusețea și darul pe care ni-l fac arhanghelii care au inițiat și îndrumat alcătuirea acestei cărți, care se vrea un fel de manual pentru cei care s-au săturat să fie „hrană vie” pentru structuri și care își doresc să își trăiască propria viață și nu cea impusă de alții. Repet, nu vă speriați dacă începeți să vedeți, să simțiți și să experimentați tot felul de lucruri. Sunt absolut normale pentru fiecare din noi. Discutam la un moment dat cu una din cursantele mele și o puneam în gardă că după inițierea a treia va simți și va vedea entități. Iar ea face ochii mari și exclamă : „S-a și întâmplat și m-am speriat”. „De ce, Dumnezeu, te-ai speriat ?” am întrebat-o eu siderată. „Doar primul lucru pe care vi l-am spus la curs a fost să nu vă temeți !”

Poate că unii dintre voi, mai sensibili, citind aceste rânduri simt deja prezențe. Este OK ! Sunt îngerașii care fac verificările. Nu ca să hotărască dacă puteți merge la curs sau citi această carte, ci să vadă cine sunteți, la ce nivel ați ajuns și cum puteți fi ajutați în evoluția voastră. Să vadă exact ce pot face pentru voi și să acționeze în acest sens. Dacă aveți impresia că se află cineva lângă voi, că vă atinge, nu vă speriați, CHIAR ESTE ! Și începând de azi, de acum, nu veți mai fi niciodată singuri (de fapt nici nu ați fost vreodată) și veți beneficia de sprijinul, protecția și îndrumarea cele mai înalte. Nu este minunat ? Trebuie doar să vă permiteți să credeți și minunile încep să se întâmple.

Cei trei dușmani, Teama, Îndoiala și Nerăbdarea nu vă lasă să dormiți noaptea. Iar Mintea și Ego-ul își dau mâna ca să vă trimită pe căi greșite, să rătăciți drumul. Frica poate crea lumi atât de oribile, că nici nu v-ați putea gândi la ele. Nu degeaba se spune „somnul rațiunii naște monștri”. Teama face același lucru, ba încă și mai bine și culmea, s-ar putea ca toți acei balauri să existe numai în închipuirea voastră ! Îndoiala este la fel de dăunătoare. Tot ce ați clădit în ani de zile se poate dărâma într-o clipă de îndoială.

Intuiție, presentimente, preziceri

De când raţiunea a început să folosească categorii abstracte, legătura cu sufletul s-a atrofiat treptat. Sufletul nu foloseşte asemenea categorii, el nu gândeşte şi nu vorbeşte. El simte sau ştie. El nu se exprimă prin cuvinte sau simboluri, de aceea raţiunea nu poate înţelege sufletul.

Rațiunea vrea în permanență să vorbească, să spună ceva. Ea consideră că totul poate fi explicat rațional și, de aceea, controlează în permanență toată informația. De la suflet îi vin semnale confuze, pe care nu le poate defini cu ajutorul categoriilor sale. Doar când controlul rațiunii slăbește, pot ajunge la rațiune anumite sentimente și cunoștințe intuitive. Acestea se manifestă ca presentimente, voce interioară, intuiție. Doar când rațiunea doarme, putem auzi sufletul. Ascultați-i atent vocea și veți găsi răspunsul la multe din întrebările care vă frământă.

La fiecare pas trebuie să luaţi hotărâri. Dacă le luaţi cu ajutorul minții, puteţi greși. Intuiția este conectată la suflet, iar sufletul are acces la câmpul informațional infinit. El vede ce se află în față, în sectorul încă nemanifestat. El știe deja ce îl așteaptă acolo, plăcut sau neplăcut. Rațiunea este acaparată de structuri. Ea este preocupată de rezolvarea practică a problemelor. Este convinsă de corectitudinea acțiunilor sale și ia decizii volitive, conducându-se după logică. Dar judecățile logice nu garantează și soluții corecte. Sufletul nu gândește, el pur și simplu știe, de aceea nu greșește niciodată.

Cum aflăm ce ne spune sufletul ? Simplu. Acordați mai multă atenție stării interioare, propriilor voastre simțuri. Vă simțiți bine ? Înseamnă că sunteți acolo unde trebuie, faceți ce trebuie, sunteți cu cine trebuie.

Funcționarea cu ajutorul celui de-al șaselea simț

Ca să poată funcționa cel de-al șaselea simț trebuie să ținem cont întotdeauna de bunul simț și să ne păstrăm corpul în perfectă stare. Bunul simț îți spune să nu te tolănești pe toată pătura când mai sunt încă 3-4 care au venit cu tine. Bunul simț îți spune ca nu este bine să-i spui unu om cu care te întâlnești „mamă, dar în ce hal arăți astăzi”. Bunul simț este cel pe care, dacă l-am asculta, ne-ar ghida permanent să facem exact ce trebuie. Oamenii însă au născocit „așa face toată lumea”, ego-ul „dar ce eu sunt mai prost ca el?”, mintea „aa, păi nu-i de acolo, stai să-ți explic eu de unde este …dacă faci așa o să fie foarte bine”. Și te trimite, ca orice structură, direct acolo unde nu este cazul. Dragii mei, vă spuneam că lucrurile sunt foarte simple. În momentul în care faceți exact ce spune bunul simț, nu aveți cum să greșiți. Să știți că noi venim cu bunul simț de mici. Copiii știu ce înseamnă bunul simț, dar noi adulții îi învățăm că nu le este de folos de niciun ele. Le spunem că nu este bine să minți, dar când sună cineva îi îndemnăm : „spune-i și tu că nu sunt aici”.

A doua condiție spuneam că este păstrarea corpului în cea mai bună condiție. Asta înseamnă, de exemplu, să dormi atât cât ai nevoie. Întreba cineva „dar ce înseamnă cât ai nevoie?” Păi când te scoli dimineața cu capul limpede și ești dispus să lucrezi, înseamnă ca te-ai sculat după ce ai dormit cât trebuie. Dar când îți pui ceasul să sune și mergi din zid în zid și te speli de nici nu știi cum și te duci pe grabă și ai plecat, este clar că nu ai dormit cât trebuie. Trebuie să mănânci numai lucrurile despre care corpul tău îți spune că sunt ok. Degeaba te uiți la un aliment, care nu te atrage, dar îl bagi în gură doar pentru că ți-a zis nu știu cine că este excelent și te trezești cu probleme. Aveți încredere în ceea ce vă spune instinctul. Dacă instinctul îți spune încearcă cutare lucru sau mănâncă cutare lucru, mănâncă-l. Dacă ați mâncat și v-a rămas în farfurie și nu mai puteți, nu mai mâncați, pentru că organismul vă spune că este cazul să nu mai mâncați. Dar noi ce am fost învățați? Nu se aruncă mâncarea. Și de aceea te îngrași, de accea faci diabet, de aceea te îmbolnăvești cu stomacul, ficatul. Nu lași nimic, frate ! Ce dacă nu mai știi pe ce lume ești, tu tot mănânci. Deci tot ce ați fost învățați este nociv pentru voi și va trebui să refaceți tot. Eu nu zic că este ușor, dar va trebui, încetul cu încetul, să vă urmăriți binele vostru cel mai înalt. Că nu vine nimeni, nici să vă facă bine, nici să vă ajute când aveți necazuri, vă descurcați singuri. Tot singuri va trebui să vă așezați și viața. Faceți permanent legătura între ceea ce simțiți și ceea ce se află în apropierea voastră. Dacă vrei să te duci undeva și te doare stomacul, nu te mai duce. Pune mâna pe telefon și spune o scuză. Dacă ai o strângere de inimă când vrei să dai bani cuiva, nu-i da. N-are decât să se supere pe tine, dar, în mod cert, omul acela, de bună credință sau nu, nu va putea să-ți întoarcă suma înapoi. Si atunci este el de vină? Nu. Tu ai fost avertizat și nu ai ținut cont de avertizarea care ți s-a dat. Nu vă mai luați după alții. Nu-i mai lăsați pe alții să vă spună cum să vă trăiți viața. Pentru că nimeni nu poate ști ce este bine pentru tine. Trăiți-vă viața voastră și aveți curajul să fiți voi înșivă. Ce dacă vă condamnă alții ? Că niciun ul din cei care vă condamnă nu vine să vă ajute când aveți nevoie. Uitați-vă la cei care foarfecă tot timpul, uitați-vă că și ei fac anumite lucruri și puțin le pasă ce spun alții. Și care-i problema?

Vibrația scade când gândești urât, când vrei să faci rău, când ai un sentiment negativ. Dacă ai mâncat carne și te simți în al nouălea cer, ai vibrația înaltă. Dacă însă ții post negru, dar te gândești numai la mâncare sau urăști, bârfești, uneltești, ai cea mai joasă vibrație și, imediat după ce începi să mănânci iar, te îmbolnăvești și intri în spital.

Vibrație înseamnă cu totul altceva, înseamnă modul nostru de gândire, fapte bune, gânduri bune, intenții bune. Cum se ridică vibrația? Prin rugăciune, prin post de gânduri rele. Postul de nemâncare nu ajută la nimic. Poți să nu mănânci toată viața și nu te înalți nici măcar un grad pe scara evolutivă. În schimb, gândește frumos, uită-te la ceilalți, ajută-i dacă poți să-i ajuți, fără să le faci rău, învață-l pe cel care vrea să te asculte. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Purtați-vă la nivelul bunului simț și încercați să faceți cât mai puțin rău. Fiți toleranți față de cei care au ieșiri nelalocul lor. Atât pot ei la momentul acela. Protejați-vă numai. Protejare înseamnă să nu stai de vorbă cu oamenii care nu-ți plac, să nu frecventezi locuri care îți displac, să nu te duci la un serviciu unde te cerți toată ziua sau să-ți găsești ceva care să transforme lucrul acela care nu-ți place în distracție, în joacă. Era cineva care îmi spunea „Doamnă Aurora, eu nu sunt încă pregătită să plec de la serviciul acesta și am un șef care în fiecare zi mă face albie de porci.” Și eu i-am zis așa: imaginează-ți-l, când țipă la tine, pe oliță. Dar te rog frumos abține-te să râzi. Și din momentul acela lucrurile s-au îndreptat. De ce? Pentru că nu se mai temea. Se uita la el și îl vedea pe oliță și frica dispărea. Deci frica este cea care încurcă lucrurile. Dacă puteți să vă detașați de teamă, de nesiguranță, de toate lucrurile care vă creeează discomfort, o să vedeți că lucrurile se schimbă.

Există o metodă, pe care am auzit-o la alte cursuri, și care cred că dă rezultate foarte bune. Să trimiți iubire, să trimiți lumină. Trimiteți, dragii mei, câtă lumină și iubire vreți. Nu este niciun fel de problemă. Nu are nevoie de aprobarea celuilalt. Dar nu stați ca fraierii acolo până se încarcă el cu lumină, iar voi nu mai știți pe ce lume sunteți. Dacă vezi că a luat-o razna, îi spui „dragul meu, la revedere” și tu îți vezi de treaba ta. Și lasă-l pe el să se încarce singur cu lumină. Nu înseamnă că ați venit pe Pământ să salvați omenirea. Salvați-vă mai întâi pe voi și pe cei care vin în contact cu voi.

Prin exemplul pe care îl dați, voi puteți schimba măcar unei singure persoane viața în mai bine și atunci sunteți cu adevărat învățători. Asta spunea Dalai Lama: „Dacă poți să schimbi viața cuiva în mai bine prin exemplul tău, ești maestru înălțat, ești învățător.” Pentru că cel pe care l-ai învățat o să-l învețe pe altul la rândul lui șamd, și se propagă. Degeaba te duci și-i spui „nu mânca carne, nu face cutare,…”. Nu vei reuși decât să obții de la celacelalt o reacție adversă, de respingere „iar mă întâlnesc cu acela, iar mă pisează.”

Oamenii sunt oameni. Fiecare are gradul lui de înțelegere. Când începe să se contrazică cu voi, el se contrazice de fapt cu el însuși. Când vrea să vă convingă pe voi, el încearcă pe el să se convingă. Și atunci opriți complet discuția, schimbați cursul, iar dacă nu puteți schimba discuția, schimbați persoana. Mie mi s-a întâmplat de exemplu la Constanța când o doamnă s-a ridicat răvășită și a zis „Ce se întâmplă aici este o blasfemie! Cum puteți să vorbiți așa de biserică și de sfinții părinți? De ce criticați ? Că iau bani … că îndeamnă femeia să se supună bărbatului .. Dumnezeu ne cere supunere oarbă”. Și atunci eu i-am spus: „ Iubita mea, eu nu-ți spun să crezi ce spun eu. Dacă tu crezi că este bine pentru tine, nicio problemă, mergi și nu mai veni niciodată la cursurile mele.” Și făcea așa din mână „Teme-te de Dumnezeu!” I-am zis: „ Îmi pare rău pentru tine, dar Dumnezeu a fost întotdeauna bun cu mine. Dumnezeu mă iubește și mi-a dovedit-o în repetate rânduri. Pe tine poate nu te iubește, deși eu știu că Dumnezeu iubește pe toată lumea, că doar suntem copiii lui. Dar tu nu simți că te iubește Dumnezeu pentru că trăiești într-o lume cumplită, pe care ți-ai creat-o singură. Nu doresc să trăiesc în lumea ta nici măcar o secundă.” Veți găsi din ăștia câți vreți.

Învățați-vă să vă purtați singuri de grijă iar când cei cu care vă întâlniți nu vibrează cu voi la unison, mulțumiți-le frumos pentru tot ce a fost bun până atunci, pentru tot ce au făcut pentru voi și lăsați-i să plece. Fiecare are gradul lui de înțelegere și maestrul pe care îl merită. Deci nu vorbiți pe nimeni de rău, că nu este cazul. De aceea este loc pentru toată lumea pe pământul acesta, că fiecare, la gradul lui de cunoaștere, are nevoie de un anumit maestru. Eu ziceam de multe ori așa că dacă i-am aduna pe toți la un loc, probabil că am construi un maestru perfect. este cam greu. Vă duceți peste tot, dar învățați să vă protejați. Cum am făcut eu la un curs, unde am fost invitată. N-am putut să stau nici până la pauză. Pentru că acolo se preda ceva care se bate cap în cap cu tot ceea ce vă învăț eu pe voi. Se spunea că poți face astfel încât să ai bani fără număr, mașina cea mai luxoasă, vilă, piscină … În momentul acela am spus „Ce caut eu aici?”. Pentru că eu spun : universul îți trimite exact ce ai nevoie, cât ai nevoie și la momentul potrivit. Așa că mi-am cerut scuze și am plecat. Și erau destui în sală. Dacă le-aș fi spus „să nu-ți mai dorești mașini de lux, să nu mai vrei vilă și piscină …” mi-ar fi replicat „ești dusă cu pluta, frate”. Deci fiecare se duce acolo unde simte nevoia. Noi putem merge la un maestru, după care la un moment dat să-l schimbăm, pentru că simțim nevoia să mergem în altă parte. Și nici maestrul acela nu este mai prost, mai bun sau mai rău, nici maestrul celălalt nu este mai știu eu cum. Pur și simplu este o altă percepție și ne ducem acolo unde avem nevoie. Credeți-mă că nu întâmplător nimeriți la unul sau la altul, că nu este de fapt nimereală. Coincidențe nu există. Aveți nevoie de ceva la momentul respectiv. Cu cât citiți mai mult, cu cât vă duceți la mai multe cursuri, cu cât vă uitați la mai multe emisiuni, cu atât mintea voastră se smintește mai tare. De ce? Pentru că nu alegeți ce este bun pentru voi. Eu când mă duc să mă uit pe tarabă, din toate cărțile de acolo, mă atrag doar unele din ele. Pe alea le iau. Pentru că îngerașul meu îmi spune că sunt pentru mine și când le deschid sunt exact ce mă interesează pe mine. Dar dacă eu mă duc și iau cu vraful cărțile, pentru că vreau să citesc tot, vreau să fiu la curent, pe urmă mă mir că sunt din ce în ce mai nesigură pe mine, din ce în ce mai zăpăcită. Lucrurile încep să o ia razna, este normal. Pentru că cine cere mai multă informație? Ego-ul și mintea. Uitați-vă la oamenii foarte simpli care nu au nici două clase primare, dar care sunt profund credincioși. Ei funcționează pe intuiție. Pe ei nu-i interesează nimic, orice vine în viața lor primesc cu liniște. În unele cazuri să știți că ne depășesc, sunt mai deștepți decât noi. Știți unde sunt mai proști decât noi? La serviciu. Că acolo este mintea cea care funcționează și acolo ai într-adevăr nevoie de minte. Uitați-vă la oamenii de la țară. La ei lucrurile sunt foarte simple: asta-i bine, asta-i rău, asta am voie să fac, asta n-am voie să fac. Dar uitați-vă la intelectuali: o fi asta rău, dar dacă fac așa și dacă nu știu ce … Mintea cu cât este mai multă cu atât vă oferă tot felul de scuze ilogice pentru lucruri care par logice. Aveți senzația că așa trebuie făcut. Structurile întotdeauna vă dau soluții, dar la care se ajunge cel mai greu, după ce ai lăsat acolo jumătate din energia pe care o ai. Când sunt atât de simple lucrurile și le poți face imediat.

Vă spuneam să vă urmăriți corpul. Este foarte important să știți exact care sunt informațiile pe care el le transmite și să vedeți când și cum se fac aceste lucruri. Trebuie să fiți împământați ca să vă ascultați corpul și să căpătați încredere în intuiția voastră. Atunci când rămâneți blocați în minte și nu mai puteți fi în inimă, vă tăiați complet legătura cu intuiția. Împământarea este esențială pentru a vă acorda la propriile vibrații.

Să discutăm în continuare despre regulile de funcționare cu ajutorul celui de-al șaselea simț, care par la prima vedere foarte simple. Toată lumea crede că poate să facă asta, că este ok, că este la îndemâna fiecăruia, dar eu am constatat de-a lungul timpului că oamenii pur și simplu știu teoretic, dar în practică nu pun deloc. Și atunci, dacă le aveți în carte și, din timp în timp, le mai frunzăriți și vă mai uitați pe ele, lucrurile vor deveni mai ușoare. Puteți chema în ajutor oricare dintre arhangheli, pentru că ei vor veni imediat. Stabiliți-vă și echipa de lucru, cu cei cu care rezonați cel mai puternic și care vor fi acolo ori de câte ori aveți nevoie. Acceptați că toate aceste lucruri există. Pentru că cei care vor spune „am impresia”, „mi se pare”, „cred că”, puteți să fiți siguri că și dacă se va întâmpla să vă atingă, să vă pălmuiască, sau să vă tragă de nas o entitate, tot o să spuneți că nu există, sau că vi se pare. De aceea este bine să discutăm despre regulile de funcționare pe al șaselea simț, ca să înțelegeți unde se fac cel mai des greșelile și ce anume vă împiedică să puteți să vedeți lucruri pe care le știm cu toții până mergem la grădiniță, până mergem la școală. Apoi toate aceste deschideri pur și simplu se blochează, toate dimensiunile sunt efectiv închise și pe urmă venim la cursuri să deschidem din nou canalele senzitive. Copiii știu de la sine. Așa vin pe pământ, ei știu toate lucrurile astea, le fac foarte bine și răspunsurile pe care le dau copiii la întrebările noastre sunt de cele mai multe ori cu totul neașteptate.

Faceți-vă Testul punctelor forte pentru a afla unde sunt punctele cele mai tari de care dispuneți și nu mai pierdeți vremea cu însușiri pe care nu le aveți din naștere și pentru dezvoltarea cărora este necesar timp și un efort deosebit. Fiți atenți nu numai la rezultate, ci și la interpretarea lor. Cineva spunea „eu nu știu să comunic foarte bine, dar am printre primele cinci calități – comunicarea -.” „Este adevărat că nu știa să comunice cu vorbe, dar comunicarea nonverbală era extrem de puternică. Sau de exemplu, cineva care avea o foarte bună influentă asupra altora dar era doar strateg, prefera să se așeze în planul doi. Dar când a apărut strateg, s-a gândit că este vorba de militărie, pentru că așa este in capul nostru: probabil că un strateg trebuia să fie un foarte bun militar. Se gândea că nu are nicio legătură cu milităria și nici nu-i place. Dar nu asta însemna. Strateg era cel care putea să găsească mai multe variante de dezvoltare a unor evenimente viitoare și să găsească alegerea cea mai bună. Spre deosebire de alții care pur și simplu nu se nășteau cu așa ceva. ”. În momentul în care veți înțelege ce anume aveți și cum puteți să dezvoltați, o să descoperiți despre voi lucruri care într-adevăr vă vor ajuta.

Renunţaţi să îi judecaţi pe alţii. Nu aveţi dreptul să judecaţi pe nimeni pentru că nici Dumnezeu nu o face. Nu aveţi dreptul să hotărâţi voi ce este bine şi ce nu pentru altul. Pentru că voi nu sunteţi în papuceii lui, voi sunteţi în papuceii voştri. Dar nici nu trebuie să lăsaţi pe altul să vă spună ce este bine pentru voi.

Ce mai trebuie să faceţi?! Încetaţi, chiar din acest moment, să vă comparaţi cu alţii. Este cea mai mare greşeală pe care o puteţi face. Pentru că fiecare dintre noi are ritmul lui de dezvoltare, pasul lui de dezvoltare, modul lui de dezvoltare. Şi a te uita la cel de alături şi a spune „uite ce poate acela să facă şi eu nu” sau „uite că acela nu poate face ce fac eu” este la fel de dăunător. Ceea ce trebuie să faceţi este numai să vă întreceţi cu voi înşivă, să vă comparaţi doar cu cei de ieri şi să vă întrebaţi: „Sunt eu mai bun, mai înţelept, mai aproape de perfecţiune ca cel de ieri? Da sau nu? Şi dacă DA, felicitaţi-vă. Dacă NU, spuneţi-vă „Nu încă” şi porniţi mai departe.

Încă un lucru la care trebuie să renunţaţi: străduinţa. În domeniul acesta, al lumilor invizibile, cu cât te încrâncenezi mai tare, cu atât te depărtezi mai tare de ceea ce vrei să obţii. Aici nu funcţionează munca asiduă, zbaterea, tenacitatea. Aici trebuie să vină totul spre tine, să fii observator şi nu jucător implicat. Trebuie să laşi pur şi simplu lucrurile să se întâmple. Când vă aşteptaţi mai puţin, apare ceva care vă luminează mintea. Ţin minte că eram invitată într-o dimineaţă la OTV la Claudiu şi Cristina şi le povesteam că în situaţii critice exact asta trebuie să faci: să te detaşezi, să te relaxezi. Iar Claudiu a completat: „Doamne, că mare dreptate aveţi! Eu când mă duc la toaletă găsesc soluţii la toate problemele din timpul săptămânii”. „E normal”, i-am spus, „doar acolo nu te mai gândeşti la nimic”. Deci, va trebui să învăţaţi să vă detaşaţi.

În altă ordine de idei, una dintre metodele cele mai nocive, cu care am fost învățați de atâta vreme, este să ne descoperim lipsurile și să le îndreptăm. Prostie mai mare nu există, dragii mei. Pentru că în loc să mă concentrez pe ceea ce am și să-mi dezvolt calitățile, eu mă chinui să dezvolt ceva care nu am sau care nu merge cum trebuie. Și timpul acela pe care eu îl pierd efectiv, aș fi putut să-l folosesc pentru dezvoltarea lucrurilor pe care eu deja le am. De exemplu, fiecare în meditație simte și face ceea ce este pentru el cel mai bine. Unul doarme, altul vede culori, altul „pleacă” nu știu pe unde. Eu spun la sală „vă urcați pe scară, pe frânghie” iar el vede că se plimbă pe Himalaia. Altul simte mirosuri care nu există, altul cine știe ce mai face. Fiecare are modul lui de a face meditația și de a ajunge la zona care deschide ușile spre ceea ce aveți voi cel mai de preț, ceea ce sunteți voi cu adevărat. Dacă voi însă sunteți convinși că trebuie să fie meditația numai într-un anume fel, voi deja construiți o structură. Pentru că faceți reguli. („Eu în meditație trebuie să văd ce spune doamna Aurora, dacă nu văd înseamnă că nu fac meditația cum trebuie.”) Nu trebuie nimic. Fiecare face ceea ce este pentru el cel mai bine. Important este să vă relaxați și să experimentați niște stări pe care în mod obișnuit, când sunteți în viața de toate zilele și alergați de colo colo, nu le aveți. Asta înseamnă că ți-a reușit meditația, că s-a deschis portalul spre alte dimensiuni, spre alte linii de timp și că încep să vină spre tine informațiile. Sunt convinsă că ați avut, și nu o dată, experiențe extrasenzoriale. Din cauza fricilor, din cauza îndoielilor sau din cauza nesiguranței sau a nerăbdării, ați zis „nu este, nu se poate” sau „am luat-o razna …”. Lăsați-le să se întâmple și în momentul în care se întâmplă fiți doar observatori, să vedeți unde vă duce, pentru că ceea ce primiți este uluitor.

De ce aveți nevoie de sfatul altuia? Oricât ar fi de maestru cineva, nu poate să știe ce este bine pentru tine în papucii tăi. Eu am văzut persoane care erau foarte bune așa, în general. Cei care au deschideri, cei care sunt clarvăzători, sau poate chiar maeștri pe diferite nivele, atunci când este vorba despre ei este normal să știe foarte bine, dar când este vorba să vorbească despre un altul, au 50-60% informație corectă și 50-40% incorectă. Și voi pe mâna lui vă dați? De asta vă spuneam să nu mai cereți sfatul nimănui. Eu vă învăț cum să învățați să vă descurcați singuri, pentru că eu nu pot fi tot timpul cu voi. Nu numai atât, eu văd foarte multe lucruri și, ca să pot să vă fac să aveti un pic de încredere în voi, vă mai spun din ele, din când în când. Dar nu acesta este rolul meu. Rolul meu este să vă fac să vă descurcați în orice împrejurare, să primiți informațiile de care aveți nevoie de la ghizii voștri, de la cei care vă sunt aproape, de la cei care au plecat de pe pământul acesta și care oricum sunt lângă voi tot timpul. Atunci când vi se pare că v-a trecut prin minte o idee extraordinară, că ați găsit soluție la ceva, de obicei vi se suflă. Dar voi ziceți „mamă, ce deștept sunt eu, uite ce am găsit eu …”.

Important este să înțelegeți cum funcționați, să găsiți exact modul în care să desfaceți acest canal. Și să faceți channeling cu sufletul vostru, cu Arhanghelul Mihail, cu Maica Domnului, cu Isus sau cu cine vreți voi; este treaba voastră. Fiecare dintre aceste entități sunt dispuse să vă ajute. Și credeți-mă că dacă toți vreți s-o chemați pe Maica Domnului ea vine, pentru că este omniprezentă. Așa cum sunt și îngerii și arhanghelii omniprezenți și unii maeștri. Există persoane pe care le simți ca pe Speedy Gonzales, așa prin sală. Și este foarte normal să fie și asta.

Puteți să aveți la un moment dat recăderi, recidive. Fapte sau gânduri de care sperați să fi scăpat pot apărea pe neașteptate. Deseori vă spuneți: „Mi-am stabilit că voi face așa de acum în colo, că o să fac fiecare pas în fiecare zi, o să-mi fac meditația în fiecare zi…”

Dar, la un moment dat, nu mai faceți ce v-ați propus. Vă plictisiți. Am constatat că, în momentul în care recidivați și vă reluați vechile obiceiuri, voi lăsați baltă tot. De exemplu, vreți să vă lăsați de fumat. Până la urmă, stau unii pe lângă voi și vă îmbie cu câte o țigară, voi  fumați o țigară. În loc să spuneți „Asta a fost, am fumat o țigară acum, dar nu mai fumez de acum în colo”, voi ziceți „tot am fumat, hai să mă apuc să fumez în continuare”. Sau vreți să slăbiți, dar ați mâncat mai mult o dată și pe urmă spuneți „ee, tot am mâncat, ce să mai țin acum regim ?”. Nu, dragii mei. Când faceți lucruri cu care nu sunteți de acord, spuneți-vă „asta este” și mergeți mai departe. Lăsați lucrurile să se desfășoare ca și când în momentul acela v-ați naște. În momentul acela asta faceți. Și concentrați-vă întotdeauna pe lucrurile pe care le aveți deja făcute. În loc să te gândești „uite că n-am reușit, am pus mâna pe țigară…, pe mâncare …” sau „nu am reușit, azi nu mi-am făcut meditația …”, gândiți-vă „Stai puțin, că uite, eu de trei luni nu am fumat, …de trei luni fac în fiecare zi meditația.”

Concentrați-vă pe ceea ce aveți deja, pe ceea ce ați obținut. Și mai mult decât atât. Când sunteți într-un impas, duceți-vă și faceți ceva care vă este foarte drag sufletului vostru, ca recompensă că ați făcut ceva bun.

Dragii mei, oricât vi s-ar părea de SF, omul poate face orice, cu condiția să creadă. Odată, un pacient de cinci ani a venit la spital cu o tumora pe creier. Doctorița lui, care întâmplător era o femeie cu mintea foarte deschisă, și-a zis „e prea mic ca să-i facem operație, este prea mic ca să-i facem chimioterapie, hai să încercăm metoda autosugestiei, să vedem ce putem face”. Și a stat de vorbă cu cel mic, i-a adus radiografiile și i-a arătat zona cea mai rea care trebuia să dispară. „Cum crezi tu că am putea s-o facem pe zona aceasta să nu mai existe?” Și copilul a răspuns: „Mie bunicul mi-a povestit de americani că veneau în zbor razant unii după alții și că după ce veneau ei nu mai rămânea mai nimica acolo.” Bine, a zis doctorița ; „Hai să facem ca americanii, facem zob zona aceea. Dar, nu-i suficient. Noi distrugem, dar trebuie să punem în loc viață. Copilul a căzut imediat de acord ; „Nu-i nimic, după aceea plantăm pomi, flori,… Așa facem”. În trei luni era complet sănătos și vorbeam cu doctorița. „Știți de ce s-a vindecat ? Pentru că lui nu i-a spus nimeni că nu se poate. Dacă noi am spus că se poate, înseamnă că se poate.”

Și s-a putut. Dacă s-ar fi întâmplat unui adult, nu cred că s-ar fi rezolvat totul în trei luni. De ce? Pentru că un adult este un adult și trage după sine, preconcepții și experiențe negative și îndoială și nesiguranță și mai ales … teamă.

Eu nu sunt altfel decât voi, doar că am trecut prin toate încercările voastre. Sunt doar o persoană cu Lecția de Viață „9”, care trec prin toate experiențele, pentru ca, atunci când vin oamenii la mine, să știu exact ce să le răspund. Și pentru că tot am trăit atâta pe pământul acesta și la mine permanent a fost o învățare, am stat cu urechile deschise, cu ochii mari și automat am învățat din evenimente. Am știut că sunt lecții de viață pentru că la mine prima inițiere s-a făcut la 14 ani. Acesta a fost norocul meu. Dar am văzut și mi s-a dovedit de „n” ori, în special prin Simona (care era cu totul specială), că omul poate face tot ce își pune în minte. Singurul blocaj adevărat se află numai în interiorul lui și doar el îl poate depăși. Doar noi suntem cei care ne punem aceste blocaje. Și nu ne poate ajuta nimeni. Atâta timp cât vom căuta în afara noastră soluții, atâta timp vom rătăci calea. Mie îmi spun oamenii : „dar nu este adevărat că eu mă blochez. Că doar eu pot, eu fac …” Lucrurile nu stau chiar așa ! Undeva în interior te îndoiești că poți să faci. Asta mi s-a întâmplat mie de exemplu când a trebuit să mi se facă anestezie (urma să fac niște extracții dentare). Și mă gândeam că o să mă doară și că trebuie neapărat să-mi facă anestezie. Și bineînțeles că îmi făcea anestezie, îmi era rău de nu mai știam pe ce lume sunt, dar îmi făceam cu stoicism anesteziile pentru că mă gândeam că nu suport durerea. La un moment dat, stomatologul îmi spune „bine, dar tu ești cu paranormalul tău… nu poți să faci așa o chestie ca să nu te mai doară? Că am auzit eu că se poate”. Zic, știu că se poate, hai să încercăm. Și mi-a făcut fără anestezie. A fost însă singura dată, pentru că data următoare am zis „nu mai vreau; a fost atunci, dar dacă acum nu se mai întâmplă la fel și mă doare?” Poate că nu m-ar fi durut, dar numai când m-am gândit că s-ar putea să mă doară, m-a durut. Vreau să înțelegeți. Numai în noi sunt blocajele.

Dar este dificil să-ți dai seama la un moment dat, cînd ești convins că totul că se poate și când crezi numai că poți. Pentru că atunci când doar crezi, știți ce se întâmplă? Sunteți încercați, testați, evaluați și taxați.

Să vă explic mai bine. La noi se plătea întreținerea o singură dată pe lună și dacă nu te duceai atunci să plătești, apăreai toată luna scris cu roșu de se uitau toți la tine ca la un damnat și numai despre asta vorbea toată scara. Simona, în acea perioadă, tocmai îmi explica că trebuie să lăsăm îngerii să facă cum cred ei că este cel mai bine pentru noi. Și eu eram în plin proces de învățare. Cu o zi înainte de aceea în care trebuia să plătesc întreținerea eu nu aveam niciun ban în casă. M-am uitat la Simona și i-am zis că nu am de unde să fac rost de bani. Și ea a zis „stai liniștită că se aranjează lucrurile”. A venit ziua în care trebuia să plătesc și i-am spus Simonei că eu tot nu am banii de întreținere. „Stai liniștită”, mi-a zis ea calmă „că se așează cum este mai bine.” Am stat eu și m-am gândit. Oricum dacă mă agitam și dacă înnebuneam tot nu făceam nimic; banii tot nu aveam de unde să-i scot. Asta e, vedem ce se întâmplă. Banii au venit peste două zile. O întreb pe Simona: „Ce fac acum cu banii ăștia? „Du-te și plătește că altfel o să avem două întrețineri data viitoare și o să fie mult mai complicat.” Mă duc, sun la ușă: „Doamna X, știu că nu este plătită întreținerea, dar eu v-am adus banii ca să nu stea la mine.” La care ea începe să râdă și spune : „N-am predat încă banii. Azi mă duc să-i predau.” Nu s-a întâmplat niciodată până atunci și nici nu s-a mai întâmplat vreodată de atunci să nu predea suma respectivă la data pe care și-a stabilit-o. Dar, dacă eu înnebuneam și mă agitam, cum majoritatea facem și dădeam telefoane peste tot …, Nimeni nu-mi dădea banii … Și atunci ziceam : „tot n-am plătit, ce rost are să mă mai duc să duc banii?” și începeam să îi cheltuiesc, cum facem cu toții de obicei. Și lucrurile se complicau.

Dar nimeni nu vă poate garanta că va fi așa. Problema este că, dacă există îndoială în interiorul vostru, riscați să vă duceți cu banii după ce s-a plătit întreținerea. Înțelegeți? Deci pe mine m-a salvat faptul că am fost convinsă că așa este, că o să aibă grijă Dumnezeu și că se rezolvă. În general, credeți-mă, credința nestrămutată în Dumnezeu m-a salvat din toate problemele majore. Inclusiv când a murit Simona. Eu nu m-am gândit nicio clipă că Dumnezeu lasă să se întâmple un asemenea lucru fără un plan al lui, că o face doar ca să mă simt eu nu știu cum sau să mă pedepsească sau mai știu eu ce. Că am auzit o mulțime de prostii din astea. Dumnezeu nici nu ne calcă în picioare, nici nu ne pedepsește. Nu își bate joc de noi, nu ne pune pe umeri poveri mai mari decât putem duce, nu ne încearcă. Dumnezeu este cel mai bun și înțelept părinte din câți există.

În momentul în care a murit Simona, am zis „Știe Dumnezeu care este imaginea de ansamblu, o să o văd și eu mai târziu”. Și, într-adevăr, am văzut-o, în Tibet. Când Simona mi-a spus „Du-te în Tibet că acolo este răspunsul” eu îmi ziceam „Cum Dumnezeu să ajung eu în Tibet ?” Nu aveam bani, n-aveam nimic. Numai că Dumnezeu a vrut să ajung în Tibet și am ajuns în Tibet. Iar când am ajuns în Tibet am înțeles. Am înțeles totul.

TOTUL ARE SENS, însă trebuie să îl înţelegem şi noi.

Să știți, însă, că iadul ni-l facem singuri. Părintele meu duhovnic îmi spunea „Nu există nicăieri în Biblie unde să scrie că s-a făcut iadul”. Scrie numai că s-a făcut Raiul, dar iadul este ceea ce ne creăm noi pe Pământ. Nicăieri în univers nu există dimensiuni în care să fie atât de rău, atâta minciună, înșelăciune, excrocherie, violență. Răul, suferința, mizeria sunt numai aici pe Pământ. De ce ne temem? Pentru că suntem tributari structurilor. Și pentru că structurile, ca să aibă „hrană”, trebuie să dezvolte în noi dezechilibre. Iar dezechilibrul se obține prin frică, prin nesiguranță, prin nerăbdare.

Întrebați-vă voi singuri dacă este bine sau nu pentru voi tot ceea sunteţi învățaţi de mic. Cereţi sfatul unui preot cu dar și har, pentru că acela vă cunoaște. Când vă apropiaţi de el se simte ca un fel de baie călduță care vine spre voi. Iar atunci când închideţi ochii, în spatele ochilor închiși se vede lumină, nu întuneric. Asemenea preoți există. Sunt mult mai permisivi și nu vă judecă. Trebuie numai să-i descoperiți.

Aurora Sitarus