A FI PARINTE CONSTIENT
Pentru ca toti parintii isi iubesc copiii va invit sa ne oprim asupra modului in care ne exprimam aceasta iubire. De ce?Pentru ca am auzit uneori ca "Bataia e rupta din rai" sau ca "Unde dai creste" si pot sa spun din experienta mea ca "din rai e rupta doar iubirea"si ca acolo unde dai creste ceva, dar nu iubire, ci suferinta,ura si neincredere.
De aceea, m-am gandit ca ar fi util sa spun ca a iubi si a disciplina merg mana in mana, dar ca oricat de mult ne-am dori sa disciplinam un copil, acest proces este imposibil in mod autentic atat timp cat copilul nu se simte iubit.Dar cum se simte iubit un copil?Ce ar putea face sau spune un parinte sa-si arate iubirea?
Va prezint in continuare cele mai frecvente moduri(comportamente observabile) care pot facilita transmiterea sentimentului de iubire de la parinti la copii.
Copilul mic prin excelenta, dar si copilul la orice alta varsta ar fi are nevoie sa fie MANGAIAT. Mangaierea,imbratisarea sunt cele mai simple forme de a ne arata iubirea si de a sustine o crestere armonioasa a copilului. Nu cred ca este nevoie sa dau mai multe detalii pentru ca acest mod de exprimare al unui parinte este cel mai simplu, este nativ si e nevoie doar sa fie activat. As vrea doar sa punctez ca o mangaiere oferita atunci cand copilul a facut o fapta buna, a mers sau a vorbit pentru prima data este ceva firesc, ceea ce uitam adesea este sa oferim imbratisarea fara motiv, deci nu ca pe o recompensa. Aceasta este o forma de exprimare a iubirii neconditionate.Mai mult, o imbratisare este decisiva atunci cand copilul este trist, nu poate comunica sau a gresit. Aceasta mangaiere ii va arata copilului ca dincolo de ceea ce face,parintii lui il accepta neconditionat si il va ajuta sa isi exprime mai usor tristetea in cuvinte si sa invete din greseala facuta mai mult decat din pedepse. Un ultim aspect esential al imbratisarii este nevoia copilului de a fi oferita in momentele rituale din viata lui: plecare de acasa, despartirea de la gradinita sau scoala, seara inainte de culcare.Prin acest gest ii transmitem iubirea noastra si ii dam puterea de a se desprinde de noi mai usor si de a trece spre ceea ce are el de facut.
Cuvintele de incurajare reprezinta un alt nivel de comunicare a iubirii parintesti, comunicarea verbala. Pentru fiecare copil este vital ca parintii sa ii observe in timp ce se joaca, in timp ce manaca, sa observe daca este trist sau vesel, cand are comportamente dezirabile si cand nu. Pentru ca a exprima iubirea prin cuvinte de incurajare presupune pentru copil ca, inainte de a fi oferite sa fie observat. Pot fi incurajati copiii in general" Hai ca poti!", "Stiu ca te vei descurca!", dar adevarata valoare a gestului de iubire este sa marcam momente specifice cand copilul fie a repurtat un succes,fie se afla intr-o situatie delicata. Atunci parintele prin observare,transmite mesajul "Te iubesc atat de mult si sunt atent la ceea ce faci si orice ai face sunt aici ca sa te incurajez". Nu as vrea sa intelegeti ca propun sa incurajam un copil cand greseste. Spun insa ca orice greseala a copilului vine dintr-o incapacitate a lui de a se purta asa cum l-am invatat sau i-am aratat. Datoria parintelui este sa vada aceasta imposibilitate si sa il incurajeze pe copil sa isi dezvolte acea abilitate care l-ar ajuta sa nu mai greseasca in viitor.Acesta este varianta mult mai armonioasa de a creste copii treji decat sa ii certam si sa ii pedepsim pentru ceea ce au gresit. Orice cuvant de incurajare spus in asemenea momente ii va da copilului increderea ca in viitor ar putea sa fie mai bun.
Timpul acordat copilului este o alta forma prin care parintii isi pot demonstra iubirea fata de pruncii lor. Se vorbeste astazi despre un timp de calitate. Eu inteleg printre randuri ca acest timp de calitate ar fi de fapt un timp scurt ca durata, dar semnificativ ca actiune.Oricum ar fi, fata de a nu aloca niciun fel de timp copilului, a-i oferi timp chiar daca e putin e un pas inainte. Cred insa ca e vital ca in primii ani de viata, mama la inceput si apoi si tatal ,sa isi aloce zilnic intervale de timp exclusiv dedicate copiilor. Este o modalitate prin care ii confirmam copilului ca exista pentru noi si ne ofera acea posibilitate de a-l observa, de a-i remarca progresele sau zonele in care ne-am dori sa il sustinem sa fie mai bun.Oricat de mult i-am spune copilului ca il iubim sau oricat de multe incurajari i-am transmite, timpul petrecut impreuna este un mod profund de a ne descoperi reciproc si de a arata copilului ca ne pasa cu adevarat de el.Acest mod de a ne exprima iubirea de parinti poate lua forme simple: de la a face o scurta plimbare, la a ne juca un joc potrivit varstei, a citi o poveste seara inainte de culcare, a dansa ori a canta impreuna, a povesti despre ce s-a petrecut cu fiecare dintre noi in ziua aceea, a pregati cina impreuna sau a face curatenie in casa. Timpul acesta ireversibil este esential si permite copilului sa se descopere si sa ne descopere.Dar timpul acordat copilului nu este acela in care noi citim o carte sau ziarul in aceeasi camera cu copilul sau ca el se joaca si noi pregatim masa. Timpul alocat cu iubire inseamna a citi ziarul impreuna cu un copil care abia invata sa citeasca incurajandu-l sa descopere litere si cuvinte noi. La fel si cu pregatirea mesei:facand acest lucru impreuna cu un copil care curata legume, ajuta la asezarea mesei sau la stragerea ei, vorbim despre timp petrecut impreuna, despre a fi impreuna.
Darurile reprezinta o alta modalitate prin care ne putem exprima iubirea fata de copii. Din pacate, in vremurile acestea agitate, a cumpara cadouri copiilor reprezinta pentru parinti una dintre putinele modalitati de a-si arata iubirea. Eu vorbesc aici despre A DARUI adica despre a oferi copilului DARURI si nu cadouri. Fac aceasta diferentiere pentru ca ea exista si in realitate. Pentru mine a darui insemana a face un gest simbolic.
Pentru ca merg des prin tara si atuci lipsesc de acasa, la intoarcere ii aduc fetitei mele cate o pietricica din orasele prin care ajung(ei ii plac foarte mult pietricele in aceasta perioada).Ii ofer acest dar si ii povestesc de unde l-am luat.Adaug exprimarea sentimentele mele de dor fata de ea si faptul ca nu am incetat a ma gandi la ea cat nu am fost prezenta fizic, acasa. Aceasta este diferit de a oferi CADOURI , adica jucarii cumparate din magazine,de care adesea se plictiseste repede si sfarseste prin a se juca cu ambalajul. Darurile pot insemna, in functie de varsta copilului, o prajitura preparata in casa de mama, o jucarie tricotata sau o bluzita, un desen frumos, o excursie in natura si, de ce nu, o imbratisare. Ceea ce as vrea sa remarc aici este ca darul,pentru a exprima iubirea, este important sa fie potrivit varstei si sa aiba o semnificatie emotionala pentru copil.
Serviciile facute copiilor(poate ca termenul pare economic, dar continuand sa cititi, veti descoperi ca nu este asa ). Ceea ce vreau sa spun legat de aceste servicii este faptul ca am vazut multi parinti care,din iubire, fac pentru copiii lor fie ceva ce nu le-a fost cerut de acestia ,fie fac lucruri in locul copilului desi copilul le-ar putea face singur. In primul caz ("Hai sa te ajut la teme!") acest serviciu nu va fi apreciat pentru ca nefiind cerut, nu are la baza o nevoie a copilului si atunci nu mai vorbim despre exprimarea iubirii, ci de nevoia de control a parintelui. In al doilea caz, riscul cel mai mare este sa stirbim capacitatea copilului de a fi sau de a deveni autonom("Hai sa te imbrac!"ii spune mama sau tata unui baietel de 5 ani care poate sa se imbrace si singur).Pentru mine a face unui copil un serviciu consta in a-l sprijini sa faca ceva ce in mod obisnuit nu are capacitatea de a face singur sau daca o are, si-a pierdut-o temporar(este bolnav, este prea trist,prea obosit etc). Pentru un copil de patru ani, a-i face patul este un serviciu, dar la opt ani si-l poate face singur.
A ne servi copii aratandu-le iubirea noastra este un proces de initiere in dezvoltarea propriilor capacitati. Daca nu as pregati masa pentru un copil mic, cum va invata sa fac el acest lucru cand va fi mare?
Ideea de baza a oferirii serviciilor este de a creste copilul cu iubire astfel incat sa il invat sa pescuiasca singur. Oferindu-i mereu pestele gata prins,cu siguranta il voi transforma intr-o persoana dependenta de mine,iar iubirea neconditionata si responsabila nu se exprima in acest mod.
Inchei revenind la invitatia de a va observa copilul. Fiecare dintre cele cinci modalitatti de exprimare a iubirii parintesti descrise aici sunt cel mai des intalnite moduri prin care satisfacem nevoia copilului de a fi iubit si nu nevoia noastra de a-i iubi. Pentru a fi cat mai potrivite aceste exprimari, va invit sa observati ce anume se potriveste copilului vostru,la care dintre aceste modalitati raspunde cu mai mare rezonanta,iar daca nu reusiti sa identificati, nu va sfiiti sa experiementati(cu copilul mic) sau sa intrebati copilul care deja vorbeste. Oricare ar fi raspunsul, acceptati-l, pentru ca nimeni nu poate identifica mai bine nevoia personala decat insusi copilul!
sursa:http://traieste-constient.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu