Va spun din proprie experienta ca pentru noi mamele servirea mesei la beblusi si copii este o perioada din zi foarte obositoare si care ne ocupa mai tot timpul zilei.Ba nu mai stii ce sa ii oferi de mincare, cat sa ii oferi de mincare,cum sa ii dai ca sa manince cum trebuie,etc. O recomandare ce poate fi de folos este ca bebelusul incepand de la 6 luni sa manince in scaunelul lui special pentru servit mincarea.O alta recomandare este sa nu dati bebelusului suc ci sa se incerce sa se dea bebelusului fructe intregi(finger food) e vorba de autodiversificare pentru ca mai tarziu cand va deveni un copilas sa stie sa manince fructe si sa isi doreasca sa manince fructe.Nu recomand nici un fel de dulce copilului zahar, ciocolata(chiar nici cea pentru copii),bombonele,etc.cum ar fi genul ca au nevoie de energie sau poftestete. In loc de un dulce i se pot oferi fructe dulci care sint foarte sanatoase. Incercati toate felurile de mincare care sint sanatoase pentru copii specifice varstei.
 | |
Alimentatia de la 1 la 2 ani | |
Iata-l, stapan de lingurita, are initiativa si nu mai vrea sa fie ajutat, incepe sa intinda mainile in farfuriile voastre. A implinit de putin timp un anisor si se comporta aproape perfect: alege cu precizie din tot ceea ce-i propuneti, da la o parte ceea ce nu-i place, pretinde o secventa precisa de feluri de mancare, incepe sa iubeasca mancarea gustoasa. Evolutia lui alimentara merge paralel cu dezvoltarea si cresterea. In aceste 12 luni care vor urma v-a trece si acest "obstacol" spre autonomie si la masa. Dar mare atentie, chiar daca organismul lui a depasit faza intarcatului are inca nevoie de alimente sanatoase, care indeparteaza riscul de alergii si intoxicari; alimente intotdeauna digerabile care sa permita asimilarea tuturor substantelor nutritive. E important in acest al doilea an de viata sa mentineti aceleasi obisnuinte nutritionale care le-a avut si in timpul intarcarii.
Dati bun exemplu - Si la masa copilul dumneavostra va observa, se uita cum folositi furculita si cutitul si cel mai mult se uita curios in farfuriile dumneavoastra, la ceea ce contin. Imitarea e o extraordinara forta de a-l impinge sa manince. De multe ori se uita aceasta chestie. Nu putem pretinde sa manince verdeturi si legume daca noi nu le mancam sau le detestam, nici sa iubeasca cascavalul, branzeturile cand nimeni in familie nu le maninca cu drag. Obisnuintele alimentare sunt contagioase. Iata de ce, exact acum, e indispensabil sa corectam intai erorile noastre alimentare, daca vrem ca micutul sa manince impreuna cu noi.
La masa cu noi - Depinde mult de organizarea familiei. Copii sunt atenti la tot si la toate, cand ati stabilit un orar, ei pretind ca acesta sa fie respectat. De aceste chestii trebuie sa tineti cont, mai ales daca tatal vine acasa mai tarziu sau sunt frati care maninca la orare diverse. In acest caz, poate fi convenabil, cel putin pentru inca putin timp, sa-i dati sa manince singur. Dupa aceea el singur va fi cel care va v-a face sa intelegeti ca vrea sa manince impreuna cu voi la masa: in curand v-a face de toate cand i-i pune-ti in fata mancarea lui si se v-a uita in farfuriile dumneavoastra. Din acest motiv, cand puteti, pune-ti-l la masa cu toata familia. Asta nu inseamna sa-i da-ti ceea ce mancati voi daca sunt mancaruri greu digerabile pentru organismul sau. Stand toti impreuna la masa inseamna sa "guste" clima familiara care se creaza la masa. Cel mai mare avantaj il vor avea copii lenesi, cu acest ritual ii stimulati, si cu exemplul "papa singur" si din cand in cand sa-i dati sa guste din ceea ce mancati voi.
Calmul si atmosfera senina - Am repetat de multe ori: pofta si cheful de a sta la masa depind mult de atmosfera pe care o au copiii imprejurul lor. La masa se vorbeste, dar de multe ori se discuta si au loc si scene de nervozitate si tensiune. O stim foarte bine deja noi adultii, cand mancam si nu avem chef de vorba suntem fara interes poate fi cauza unei zile stressante pe care nu reusim s-o stergem.
Copii la masa au antene formidabile si capteaza supararile si nervozitatile. Ca sa atraga atentia asupra lor, iata ca refuza dintr-o data sa manince, sa fie ajutati la masa, sau mesteca la infinit o bucata de mancare fara s-o inghita.
Prima regula - ca sa nu intrati in conflict incercati pe cat puteti sa fiti calmi si sa aveti o atmosfera senina la masa.
A doua regula - respectati ceea ce refuza: insistand (si asta am repetat-o de multe ori) in aceasta faza a cresterii in care copilul spune nu la tot si la toate pentru a arata personalitatea lui, nu luati acesti "nu" ca un razboi si nu-l obligati sa manince cu forta. Asa nu-i acceptati nevoia de indipendenta, mariti frica lui de a nu fi inteles si, ce e mai rau, il face-ti sa inteleaga cat tine-ti dumneavoastra la mancare: intr-un timp foarte scurt , v-a folosi refuzul mancarii ca o arma impotriva dumneavoastra, o "arma afectiva".
Atentie sa nu confundati refuzul cu o adevarata scadere de pofta de mancare. Consultati pediatrul pentru a evalua daca exista prezenta unei raceli sau o eroare in dieta copilului.
Dati bun exemplu - Si la masa copilul dumneavostra va observa, se uita cum folositi furculita si cutitul si cel mai mult se uita curios in farfuriile dumneavoastra, la ceea ce contin. Imitarea e o extraordinara forta de a-l impinge sa manince. De multe ori se uita aceasta chestie. Nu putem pretinde sa manince verdeturi si legume daca noi nu le mancam sau le detestam, nici sa iubeasca cascavalul, branzeturile cand nimeni in familie nu le maninca cu drag. Obisnuintele alimentare sunt contagioase. Iata de ce, exact acum, e indispensabil sa corectam intai erorile noastre alimentare, daca vrem ca micutul sa manince impreuna cu noi.
La masa cu noi - Depinde mult de organizarea familiei. Copii sunt atenti la tot si la toate, cand ati stabilit un orar, ei pretind ca acesta sa fie respectat. De aceste chestii trebuie sa tineti cont, mai ales daca tatal vine acasa mai tarziu sau sunt frati care maninca la orare diverse. In acest caz, poate fi convenabil, cel putin pentru inca putin timp, sa-i dati sa manince singur. Dupa aceea el singur va fi cel care va v-a face sa intelegeti ca vrea sa manince impreuna cu voi la masa: in curand v-a face de toate cand i-i pune-ti in fata mancarea lui si se v-a uita in farfuriile dumneavoastra. Din acest motiv, cand puteti, pune-ti-l la masa cu toata familia. Asta nu inseamna sa-i da-ti ceea ce mancati voi daca sunt mancaruri greu digerabile pentru organismul sau. Stand toti impreuna la masa inseamna sa "guste" clima familiara care se creaza la masa. Cel mai mare avantaj il vor avea copii lenesi, cu acest ritual ii stimulati, si cu exemplul "papa singur" si din cand in cand sa-i dati sa guste din ceea ce mancati voi.
Calmul si atmosfera senina - Am repetat de multe ori: pofta si cheful de a sta la masa depind mult de atmosfera pe care o au copiii imprejurul lor. La masa se vorbeste, dar de multe ori se discuta si au loc si scene de nervozitate si tensiune. O stim foarte bine deja noi adultii, cand mancam si nu avem chef de vorba suntem fara interes poate fi cauza unei zile stressante pe care nu reusim s-o stergem.
Copii la masa au antene formidabile si capteaza supararile si nervozitatile. Ca sa atraga atentia asupra lor, iata ca refuza dintr-o data sa manince, sa fie ajutati la masa, sau mesteca la infinit o bucata de mancare fara s-o inghita.
Prima regula - ca sa nu intrati in conflict incercati pe cat puteti sa fiti calmi si sa aveti o atmosfera senina la masa.
A doua regula - respectati ceea ce refuza: insistand (si asta am repetat-o de multe ori) in aceasta faza a cresterii in care copilul spune nu la tot si la toate pentru a arata personalitatea lui, nu luati acesti "nu" ca un razboi si nu-l obligati sa manince cu forta. Asa nu-i acceptati nevoia de indipendenta, mariti frica lui de a nu fi inteles si, ce e mai rau, il face-ti sa inteleaga cat tine-ti dumneavoastra la mancare: intr-un timp foarte scurt , v-a folosi refuzul mancarii ca o arma impotriva dumneavoastra, o "arma afectiva".
Atentie sa nu confundati refuzul cu o adevarata scadere de pofta de mancare. Consultati pediatrul pentru a evalua daca exista prezenta unei raceli sau o eroare in dieta copilului.
Cum se schimba alimentatia
Dupa primul an de viata se inchide marea epopee a intarcarii: faza de a invata gusturile s-a terminat si acum copilul cunoaste toate cele cinci tipuri de alimente (carne, peste, verdeturi, legume, fructe). Acum incepe un period pe care il putem numii de perfectionare in care se vor consolida acele sanatoase si bune obisnuinte de a manca corect si de a avea o dieta. Dieta insemnand "mod de a traii". Un mod care daca e bine stabilit e sinonim de sanatate. Si in aceasta faza trebuie sa punctati spre o alimentare de calitate a copilului.
Reglarea alimentatiei- De cateva luni incoace, copilul a inceput sa-si regleze foamea in 4 faze: micul dejun, pranzul, gustarica de dupaamiaza si cina. Aceasta regula trebuie mentinuta. Sunt situatii care va pot impinge s-o schimbati, hai sa le vedem impreuna...
Copilului ii e foame in timpul zilei - e probabil ca nevoia sa de a se nutrii nu e satisfacatoare la pranz sau cina.
Eroarea de evitat, in acest caz, e sa nu ii oferiti nimic inafara meselor principale ca sa umpleti golul foamei. Evitati sa-i dati dulciuri sau gogosi, covrigi etc. alimente bogate de calorie dar dezechilibrate in nutriente: foamea v-a disparea, dar dupa aceea, la masa, copilul va avea mai putina pofta de mancare ca dupa aceea sa-i fie dinnou foame, mai tarziu, dezechilibrand total ritmul sau alimentar. Cel mai bine e sa modificati dieta lui, sa echilibrati nu doar mesele principale dar si micul dejun si gustarica, cum ar fi: lapte pentru copii si biscuiti usor digerabili, sucuri de fructe pentru copii si iaurt.
Copilul nu are pofta de mancare - E normal, mai ales in acest al doilea an de viata cand cresterea lui are un ritm mai lent decat in primul an. Multe mame, in loc sa se adapteze la foamea copilului sau, forteaza aceasta situatie cautand in fiecare moment si ocazie sa-i dea de mancare. Acesta e modul pentru a dezechilibra dieta copilului si inceputul unui razboi cu mancarea care nu va face altceva decat sa agraveze situatia.
O exceptie - sunt copii la care intr-adevar le trebuie putin ca sa fie hraniti, copii care de obicei au o constitutie mai fragila, slabuti. Mancarea e ultimul lor gand si primul al mamelor. In loc sa incercati sa-i indopati la mesele principale, cea mai buna tehnica e cea de a le da copiilor mai multe "mese" pe zi, frecvente si pedeasupra de tot si toate echilibrate.
Dupa primul an de viata se inchide marea epopee a intarcarii: faza de a invata gusturile s-a terminat si acum copilul cunoaste toate cele cinci tipuri de alimente (carne, peste, verdeturi, legume, fructe). Acum incepe un period pe care il putem numii de perfectionare in care se vor consolida acele sanatoase si bune obisnuinte de a manca corect si de a avea o dieta. Dieta insemnand "mod de a traii". Un mod care daca e bine stabilit e sinonim de sanatate. Si in aceasta faza trebuie sa punctati spre o alimentare de calitate a copilului.
Reglarea alimentatiei- De cateva luni incoace, copilul a inceput sa-si regleze foamea in 4 faze: micul dejun, pranzul, gustarica de dupaamiaza si cina. Aceasta regula trebuie mentinuta. Sunt situatii care va pot impinge s-o schimbati, hai sa le vedem impreuna...
Copilului ii e foame in timpul zilei - e probabil ca nevoia sa de a se nutrii nu e satisfacatoare la pranz sau cina.
Eroarea de evitat, in acest caz, e sa nu ii oferiti nimic inafara meselor principale ca sa umpleti golul foamei. Evitati sa-i dati dulciuri sau gogosi, covrigi etc. alimente bogate de calorie dar dezechilibrate in nutriente: foamea v-a disparea, dar dupa aceea, la masa, copilul va avea mai putina pofta de mancare ca dupa aceea sa-i fie dinnou foame, mai tarziu, dezechilibrand total ritmul sau alimentar. Cel mai bine e sa modificati dieta lui, sa echilibrati nu doar mesele principale dar si micul dejun si gustarica, cum ar fi: lapte pentru copii si biscuiti usor digerabili, sucuri de fructe pentru copii si iaurt.
Copilul nu are pofta de mancare - E normal, mai ales in acest al doilea an de viata cand cresterea lui are un ritm mai lent decat in primul an. Multe mame, in loc sa se adapteze la foamea copilului sau, forteaza aceasta situatie cautand in fiecare moment si ocazie sa-i dea de mancare. Acesta e modul pentru a dezechilibra dieta copilului si inceputul unui razboi cu mancarea care nu va face altceva decat sa agraveze situatia.
O exceptie - sunt copii la care intr-adevar le trebuie putin ca sa fie hraniti, copii care de obicei au o constitutie mai fragila, slabuti. Mancarea e ultimul lor gand si primul al mamelor. In loc sa incercati sa-i indopati la mesele principale, cea mai buna tehnica e cea de a le da copiilor mai multe "mese" pe zi, frecvente si pedeasupra de tot si toate echilibrate.
De la 1 la 2 ani copilul perfectioneaza capacitatile sale, elaborand si finalizand, in mod din ce in ce mai precis si articulat, descoperirile pe care le-a facut pana acuma. Incepe sa caute prietenia copiilor ca sa poata sa arate sentimentele sale proprii: se supara daca e certat, e fericit daca e cocolosit, cauta incurajari din partea adultilor in privinta comportamentului sau.
In aceasta faza, una dintre activitatile preferate ale copilului e cea de a imita comportamentul si limbajul adultilor, incercand sa repete fraze, cuvinte si chiar sa foloseasca acelas ton de voce. In jurul varstei de 2 ani, micutul incepe sa inteleaga ce e corect, ce nu e corect si e instare sa "judece" ceea ce face, cum se compoarta si pune "in oglinda" comportamentul lui cu cel al adultilor.
Mancarea la cresa
Mancarica gustoasa, nici o obligatie, ambient confortabil in compania prietenilor. Mancand la cresa, pentru multi copii e intr-adevar un succes. Se intampla cand mananca acasa sa faca mofturi si cand manaca la cresa sa termine chiar tot ceea ce au in farfurie, fara sa-i oblige nimeni. De ce copii la cresa mananca deobicei mai bine decat mananca acasa si cu placere fara sa lase o farmitura in farfurie si acasa fac multe mofturi?
Sa vedem punct cu punct, secretele pranzului la cresa:
- nici o obligatie, mai multa libertate. Copii se simt mai autonomi, nu au presiunea parintilor de a manca asta, asta, asta...in putine cuvinte sunt mai linistiti si mananca cu mai multa seninatate si convingere.
- portiile mai mici. De multe ori, acasa, la copil punem in farfurie alimente in cantitate mare, aproape ca ale noastre. Un copil la aceasta varsta ar trebuii sa manance portii mai mici de mancare. Gandindu-ne la paste, 10 paste (penne, farfalle, fusilli) doar cu un fir de ulei de masline, ofera copilului 130 calorie (in plus cu 10% din ce ar trebuii sa manance toata ziua un copil de 2 ani). Ideal e sa dati copilului portii reduse de mancare, cam 1/3 din cele normale.
- se procedeaza incet incet cu introducerea alimentelor noi. Pana la 3 ani, in loc sa ii dati tot timpul ceva divers, e important ca dieta micutului sa fie echilibrata pe toata luna, copilul sa fie indemnat ca sa guste alimente diverse. Pentru a face asta, e bine ca "noutatile" sa fie propuse gradat, respectand alegerile copilului.
- se pregatesc farfurii simple si se respecta orarul. Cand suntem acasa, de multe ori cand mancam noi, mananca si copilul. In realitate, ar trebuii sa se intample invers. Copilul trebuie obisnuit, cu mancaruri simple si nu foarte condimentate, sa cunoasca si sa aprecieze alimentele. Orarul e foarte important pentru a obisnuii copilul, a-l incuraja si sa-l faca sa fie bine dispus. Un copil flamand, ori plange, ori e nervos, ori nu-i convine nimic, un copil care inca nu are apetit, nu mananca, face mofturi si refuza mancarea sau mananca efectiv fiindca voi parintii il obligati s-o faca, cu amenintari, nervi, urlete. Un ambient senin, orarele respectate, sunt extraordinar de importante.
- nu se forteaza copii la cresa. Mancarica oferita celor mici la cresa e facuta in asa fel in cat sa stimuleze curiozitatea copilului si posibilitatea de a manca impreuna cu prietenii lui. Copii care nu vor sa manance la cresa, nu se simt obligati s-o faca.
In aceasta faza, una dintre activitatile preferate ale copilului e cea de a imita comportamentul si limbajul adultilor, incercand sa repete fraze, cuvinte si chiar sa foloseasca acelas ton de voce. In jurul varstei de 2 ani, micutul incepe sa inteleaga ce e corect, ce nu e corect si e instare sa "judece" ceea ce face, cum se compoarta si pune "in oglinda" comportamentul lui cu cel al adultilor.
Mancarea la cresa
Mancarica gustoasa, nici o obligatie, ambient confortabil in compania prietenilor. Mancand la cresa, pentru multi copii e intr-adevar un succes. Se intampla cand mananca acasa sa faca mofturi si cand manaca la cresa sa termine chiar tot ceea ce au in farfurie, fara sa-i oblige nimeni. De ce copii la cresa mananca deobicei mai bine decat mananca acasa si cu placere fara sa lase o farmitura in farfurie si acasa fac multe mofturi?
Sa vedem punct cu punct, secretele pranzului la cresa:
- nici o obligatie, mai multa libertate. Copii se simt mai autonomi, nu au presiunea parintilor de a manca asta, asta, asta...in putine cuvinte sunt mai linistiti si mananca cu mai multa seninatate si convingere.
- portiile mai mici. De multe ori, acasa, la copil punem in farfurie alimente in cantitate mare, aproape ca ale noastre. Un copil la aceasta varsta ar trebuii sa manance portii mai mici de mancare. Gandindu-ne la paste, 10 paste (penne, farfalle, fusilli) doar cu un fir de ulei de masline, ofera copilului 130 calorie (in plus cu 10% din ce ar trebuii sa manance toata ziua un copil de 2 ani). Ideal e sa dati copilului portii reduse de mancare, cam 1/3 din cele normale.
- se procedeaza incet incet cu introducerea alimentelor noi. Pana la 3 ani, in loc sa ii dati tot timpul ceva divers, e important ca dieta micutului sa fie echilibrata pe toata luna, copilul sa fie indemnat ca sa guste alimente diverse. Pentru a face asta, e bine ca "noutatile" sa fie propuse gradat, respectand alegerile copilului.
- se pregatesc farfurii simple si se respecta orarul. Cand suntem acasa, de multe ori cand mancam noi, mananca si copilul. In realitate, ar trebuii sa se intample invers. Copilul trebuie obisnuit, cu mancaruri simple si nu foarte condimentate, sa cunoasca si sa aprecieze alimentele. Orarul e foarte important pentru a obisnuii copilul, a-l incuraja si sa-l faca sa fie bine dispus. Un copil flamand, ori plange, ori e nervos, ori nu-i convine nimic, un copil care inca nu are apetit, nu mananca, face mofturi si refuza mancarea sau mananca efectiv fiindca voi parintii il obligati s-o faca, cu amenintari, nervi, urlete. Un ambient senin, orarele respectate, sunt extraordinar de importante.
- nu se forteaza copii la cresa. Mancarica oferita celor mici la cresa e facuta in asa fel in cat sa stimuleze curiozitatea copilului si posibilitatea de a manca impreuna cu prietenii lui. Copii care nu vor sa manance la cresa, nu se simt obligati s-o faca.
Cateva sfaturi pentru ai face sa manance si acasa.
- dati un rol activ copilului. Se poate incepe cu pregatirea mancarii, sa-i dati mici responsabilitati, cum ar fi cea de a va ajuta cand puneti masa. De multe ori copii mananca cu mai multa placere cand au un rol activ in pregatirea si organizarea mesei.
- fiti atente la temperatura mancarii. Daca farfuria frige si copilului ii e foame se enerveaza extraordinar de repede.
- comoditatea la masa. E important ca sa aiba tot la indemana si sa fie asezat in pozitie corecta.
- evitati sa-i dati dulciuri cu speranta ca va manca. Riscul e acela de a impinge copilul sa foloseasca mancarea ca arma impotriva dumneavoastra. Daca micutul nu mananca (si cresterea lui e corecta), va recupera la alte mese.
- nu-i dati mancarea "ca o fapta buna". Promitand unui copil ca daca e cuminte cand mananca o sa primeasca ceva dulce, riscam sa falsificam raportul lui cu mancarea.
Meniul saptamanii
Cerintele energetice se maresc progresiv cu cresterea copilului si se pot schimba din zi in zi. Caloriile necesare pentru un copil care are 1 an sunt 797 kcal, pentru fetite de aceeasi varsta sunt de 739 kcal; aceste calorii se dubleaza cand copilul ajunge la varsta de 3 ani. Cunoscand caloriile ideale de care are nevoie un copil, nu e de ajuns sa facem o dieta saptamanala. Trebuie tinut cont ca, caloriile (care dau energia necesara copilului pe toata ziua) trebuie date in mod corect:
- micul dejun 20% din calorii
- gustarica pe la jumatatea diminetii 5%
- pranzul trebuie sa acopere 40%
- gustarica de dupa amiaza 10%
- cina trebuie sa satisfaca 25%
Care alimente la fiecare masa?
Alimentatia ideala pentru un copil trebuie sa fie schimbata si sa fie ca o "roata", sa incercati sa-i dati alimente sanatoase, calitative si sigure.
Iata ce ii puteti propune:
- la fiecare masa, cerealele: pasta, orez, biscuiti, paine, etc.
- cel putin de 2 ori pe zi fructa si verdeturi
- 3-4 ori pe saptamana, carnea slaba
- 1-2 ori pe saptamana sunca
- 2-3 ori pe saptamana peste
- 1-2 ori pe saptamana oul (acum si intreg)
- 1-2 ori pe saptamana branzeturile
- 3-4 volte pe saptamana, legumele combinate cu cereale.
- dati un rol activ copilului. Se poate incepe cu pregatirea mancarii, sa-i dati mici responsabilitati, cum ar fi cea de a va ajuta cand puneti masa. De multe ori copii mananca cu mai multa placere cand au un rol activ in pregatirea si organizarea mesei.
- fiti atente la temperatura mancarii. Daca farfuria frige si copilului ii e foame se enerveaza extraordinar de repede.
- comoditatea la masa. E important ca sa aiba tot la indemana si sa fie asezat in pozitie corecta.
- evitati sa-i dati dulciuri cu speranta ca va manca. Riscul e acela de a impinge copilul sa foloseasca mancarea ca arma impotriva dumneavoastra. Daca micutul nu mananca (si cresterea lui e corecta), va recupera la alte mese.
- nu-i dati mancarea "ca o fapta buna". Promitand unui copil ca daca e cuminte cand mananca o sa primeasca ceva dulce, riscam sa falsificam raportul lui cu mancarea.
Meniul saptamanii
Cerintele energetice se maresc progresiv cu cresterea copilului si se pot schimba din zi in zi. Caloriile necesare pentru un copil care are 1 an sunt 797 kcal, pentru fetite de aceeasi varsta sunt de 739 kcal; aceste calorii se dubleaza cand copilul ajunge la varsta de 3 ani. Cunoscand caloriile ideale de care are nevoie un copil, nu e de ajuns sa facem o dieta saptamanala. Trebuie tinut cont ca, caloriile (care dau energia necesara copilului pe toata ziua) trebuie date in mod corect:
- micul dejun 20% din calorii
- gustarica pe la jumatatea diminetii 5%
- pranzul trebuie sa acopere 40%
- gustarica de dupa amiaza 10%
- cina trebuie sa satisfaca 25%
Care alimente la fiecare masa?
Alimentatia ideala pentru un copil trebuie sa fie schimbata si sa fie ca o "roata", sa incercati sa-i dati alimente sanatoase, calitative si sigure.
Iata ce ii puteti propune:
- la fiecare masa, cerealele: pasta, orez, biscuiti, paine, etc.
- cel putin de 2 ori pe zi fructa si verdeturi
- 3-4 ori pe saptamana, carnea slaba
- 1-2 ori pe saptamana sunca
- 2-3 ori pe saptamana peste
- 1-2 ori pe saptamana oul (acum si intreg)
- 1-2 ori pe saptamana branzeturile
- 3-4 volte pe saptamana, legumele combinate cu cereale.
Dantura
Pe la 12 luni in general, primii dinti ar trebuii sa existe deja. Sunt copilasi care deja la 12 luni pot "zambii" cu 8 dinti, dar sunt si exceptii cand acestia intarzie sa apara. Sunt ambele situatii normale care reflecta de cele mai multe ori o conditie ereditara legata la unul din parinti cand a avut prima eruptie de dinti.
La sfarsitul celui de-al doilea an micutul poate avea 16 dinti. Dentitia in general se complecteaza in jurul varstei de doi ani si jumatate, trei cu eruperea ultimilor patru molari.
Controlul - Sunt in general mamele cele mai atente observatoare. Controland gura copilului dumneavoastra e o obisnuinta care apare de cand incepe sa-i erupa primul dinte. Se poate intampla sa lipseasca la "apel" vreunul din dintisori si daca se intampla asta cu cei de lapte s-ar putea ca si cei definitivi sa nu fie. In acest caz o radiografie care va v-a sfatuii medicul s-o faceti mai tarziu, v-a rezolva acest dubiu.
E bine sa controlati tot timpul dantura copilului dumneavoastra pentru a descoperi din timp sa nu aiba carii.
In jurul varstei de 3 ani, cand copilul are deja toti dintii ar fi recomandata prima vizita de control la dentist. Vizita care se v-a repeta in jurul varstei de 6 ani, cand v-a erupe primul molar permanent.
Pe la 12 luni in general, primii dinti ar trebuii sa existe deja. Sunt copilasi care deja la 12 luni pot "zambii" cu 8 dinti, dar sunt si exceptii cand acestia intarzie sa apara. Sunt ambele situatii normale care reflecta de cele mai multe ori o conditie ereditara legata la unul din parinti cand a avut prima eruptie de dinti.
La sfarsitul celui de-al doilea an micutul poate avea 16 dinti. Dentitia in general se complecteaza in jurul varstei de doi ani si jumatate, trei cu eruperea ultimilor patru molari.
Controlul - Sunt in general mamele cele mai atente observatoare. Controland gura copilului dumneavoastra e o obisnuinta care apare de cand incepe sa-i erupa primul dinte. Se poate intampla sa lipseasca la "apel" vreunul din dintisori si daca se intampla asta cu cei de lapte s-ar putea ca si cei definitivi sa nu fie. In acest caz o radiografie care va v-a sfatuii medicul s-o faceti mai tarziu, v-a rezolva acest dubiu.
E bine sa controlati tot timpul dantura copilului dumneavoastra pentru a descoperi din timp sa nu aiba carii.
In jurul varstei de 3 ani, cand copilul are deja toti dintii ar fi recomandata prima vizita de control la dentist. Vizita care se v-a repeta in jurul varstei de 6 ani, cand v-a erupe primul molar permanent.
Viata de zi cu zi
De la 1 la 2 ani - Fiecare zi e foarte intensiva: fie ca sta toata ziua acasa cu voi, fie ca sta cu alti copii, la cresa sau in parcuri, nu exista moment din zi in care copilul sa nu se dedice cu vreo activitate.
Parinti incep atunci sa-si puna intrebarea: ,,de ce se compoarta in acest fel?", ,,Ce trebuie sa fac cand il vad ca se plictiseste?", ,, E deajuns de mare sa inteleaga un desen animat la televizor?". Vedem impreuna care sunt situatiile cele mai frecvente.
Al meu!!! - Unul dintre primele cuvinte pe care un copil il invata e acesta "al meu". Nu va ingrijorati: daca fiul vrea tot si ajunge sa se certe cu primii prieteni fiindca nu vrea sa dea jucariile lui nu inseamna ca e un mic egoist. Acest comportament e normal pentru ca micutul e convis ca tot globul se invarte in jurul sau, deci e de inteles ca el gandeste ca tot ii apartine. In alta ordine de idei, fiul dumneavoastra nu stie ca jocurile date unui alt copil se vor intoarce inapoi: pentru el, tot ceea ce nu e la dispozitia lui nu exista deci e usor de inteles de ce se demonstreaza atat de atasat la ceea ce ii e drag.
Cum ne comportam cu un micut "al meu e totul!!!!!"
Invatati-l prin imitatie - Nu va fortati sa invatati un copil de 2 ani sa gandeasca ca trebuie sa dea jocurile sale si la prietenii lui. Aratati-i ca mama si tata isi dau reciproc obiecte, lasati-l sa se joace in societate si incet incet v-a da jucariile sale si o v-a face natural, spontan.
Fiti fericiti si spuneti-io - Cand daruieste mingea la un prieten sau un joc oricare, entuziasmati-va si spuneti-i ca a facut ceva frumos la fiecare comportament generos pe care il are.
Nu-l certati - daca a pierdut un joc in parc sau a uitat ursuletul la cresa nu-l certati ci incercati sa-i atrage-ti atentia cu un altul.
De la 1 la 2 ani - Fiecare zi e foarte intensiva: fie ca sta toata ziua acasa cu voi, fie ca sta cu alti copii, la cresa sau in parcuri, nu exista moment din zi in care copilul sa nu se dedice cu vreo activitate.
Parinti incep atunci sa-si puna intrebarea: ,,de ce se compoarta in acest fel?", ,,Ce trebuie sa fac cand il vad ca se plictiseste?", ,, E deajuns de mare sa inteleaga un desen animat la televizor?". Vedem impreuna care sunt situatiile cele mai frecvente.
Al meu!!! - Unul dintre primele cuvinte pe care un copil il invata e acesta "al meu". Nu va ingrijorati: daca fiul vrea tot si ajunge sa se certe cu primii prieteni fiindca nu vrea sa dea jucariile lui nu inseamna ca e un mic egoist. Acest comportament e normal pentru ca micutul e convis ca tot globul se invarte in jurul sau, deci e de inteles ca el gandeste ca tot ii apartine. In alta ordine de idei, fiul dumneavoastra nu stie ca jocurile date unui alt copil se vor intoarce inapoi: pentru el, tot ceea ce nu e la dispozitia lui nu exista deci e usor de inteles de ce se demonstreaza atat de atasat la ceea ce ii e drag.
Cum ne comportam cu un micut "al meu e totul!!!!!"
Invatati-l prin imitatie - Nu va fortati sa invatati un copil de 2 ani sa gandeasca ca trebuie sa dea jocurile sale si la prietenii lui. Aratati-i ca mama si tata isi dau reciproc obiecte, lasati-l sa se joace in societate si incet incet v-a da jucariile sale si o v-a face natural, spontan.
Fiti fericiti si spuneti-io - Cand daruieste mingea la un prieten sau un joc oricare, entuziasmati-va si spuneti-i ca a facut ceva frumos la fiecare comportament generos pe care il are.
Nu-l certati - daca a pierdut un joc in parc sau a uitat ursuletul la cresa nu-l certati ci incercati sa-i atrage-ti atentia cu un altul.
E corect sa intervenim cand se cearta?
Acasa, la cresa sau in parcuri intre copii certurile sunt frecvente si mamele sunt tot timpul in dubiu daca sa intervina sau nu. Trebuie sa spunem ca de multe ori micutii au nevoie de a crea un raport fizic cu cei de varsta lor, deci, de multe ori lupte si impingaturi fac parte din joc, ajuta sa se "cunoasca". Daca fiul vostru se cearta cu un copil mai mare care ar putea intr-adevar sa-l loveasca sau daca cearta se transforma intr-o criza de plans, atunci e cazul de a intervenii, dar:
Incercati sa fiti neutrali: acesta va fi de ajutor la copil pentru a invata sa se apere singur, inloc sa ceara tot timpul ajutorul celor mari plangand.
Incercati sa-i faceti sa inteleaga - daca obiectul certii e o jucarie invitatii sa considere si sa respecte obiectele tuturor.
Pentru televizor e prea devreme
Pentru copiii sub 2 ani televizorul ar trebuii sa fie un obiect necunoscator. Chiar daca se pare ca se uita la imagini sau ca stau cuminti in fata unui program, e bine sa evitati televizorul. Nu favorizeaza, cel putin la aceasta varsta, cresterea psihologica dar poate crea o daunatoare dependenta. Daca obisnuiti fiul dumneavoastra sa stea mult timp in fata televizorului nu veti reusii sa-l "dezlipiti" cand v-a fi mai mare.
Programele - De la inceput, incercati sa vedeti tot timpul programele la TV cu copilul dumneavoastra. Puteti evalua daca programul e adecvat varstei sale si puteti comenta imaginile transformand uitatul la TV. intr-un moment educativ, facand totul mai putin monoton. Deci fiti foarte atenti la ceea ce vede. Copii de 2 - 3 ani sunt curiosi de tot si de toate, dar multe imagini ar putea sa le provoace un soc. De evitat spectacole violente. Daca nu puteti sta cu el, folositi videoregistratorul: casetele cu desene animate sau cu documentare de animali pot fi bune chiar si pentru cei mai mici si nu riscati ca la un moment dat sa se uite la alt program.
Pozitia - Copii care din pacate se uita multe ore la TV. incet incet i-au pozitii gresite . Canapele, scaune, fotolii nefiind pe masura copiilor nu favorizeaza o buna pozitie de la coloana vertebrala. Cel mai bine e daca aveti un mic fotoliu sau scaunele mici, la inaltimea lor. Amintiti-va sa nu-l lasati prea mult in fata la televizor pentru a nu devenii un video - dependent.
Distanta - Cea ideale e de cinci ori masura de la diagonala de la tv. (de exemplu daca e de 66 cm. nu trebuie sa stea la mai putin de 3, 30 m. ). Daca fiul dumneavoastra se uita la televizor asezat pe covor e important ca aparatul sa nu fie foarte inalt ( inaltimea corecta e 60-80 centimetri).
Acasa, la cresa sau in parcuri intre copii certurile sunt frecvente si mamele sunt tot timpul in dubiu daca sa intervina sau nu. Trebuie sa spunem ca de multe ori micutii au nevoie de a crea un raport fizic cu cei de varsta lor, deci, de multe ori lupte si impingaturi fac parte din joc, ajuta sa se "cunoasca". Daca fiul vostru se cearta cu un copil mai mare care ar putea intr-adevar sa-l loveasca sau daca cearta se transforma intr-o criza de plans, atunci e cazul de a intervenii, dar:
Incercati sa fiti neutrali: acesta va fi de ajutor la copil pentru a invata sa se apere singur, inloc sa ceara tot timpul ajutorul celor mari plangand.
Incercati sa-i faceti sa inteleaga - daca obiectul certii e o jucarie invitatii sa considere si sa respecte obiectele tuturor.
Pentru televizor e prea devreme
Pentru copiii sub 2 ani televizorul ar trebuii sa fie un obiect necunoscator. Chiar daca se pare ca se uita la imagini sau ca stau cuminti in fata unui program, e bine sa evitati televizorul. Nu favorizeaza, cel putin la aceasta varsta, cresterea psihologica dar poate crea o daunatoare dependenta. Daca obisnuiti fiul dumneavoastra sa stea mult timp in fata televizorului nu veti reusii sa-l "dezlipiti" cand v-a fi mai mare.
Programele - De la inceput, incercati sa vedeti tot timpul programele la TV cu copilul dumneavoastra. Puteti evalua daca programul e adecvat varstei sale si puteti comenta imaginile transformand uitatul la TV. intr-un moment educativ, facand totul mai putin monoton. Deci fiti foarte atenti la ceea ce vede. Copii de 2 - 3 ani sunt curiosi de tot si de toate, dar multe imagini ar putea sa le provoace un soc. De evitat spectacole violente. Daca nu puteti sta cu el, folositi videoregistratorul: casetele cu desene animate sau cu documentare de animali pot fi bune chiar si pentru cei mai mici si nu riscati ca la un moment dat sa se uite la alt program.
Pozitia - Copii care din pacate se uita multe ore la TV. incet incet i-au pozitii gresite . Canapele, scaune, fotolii nefiind pe masura copiilor nu favorizeaza o buna pozitie de la coloana vertebrala. Cel mai bine e daca aveti un mic fotoliu sau scaunele mici, la inaltimea lor. Amintiti-va sa nu-l lasati prea mult in fata la televizor pentru a nu devenii un video - dependent.
Distanta - Cea ideale e de cinci ori masura de la diagonala de la tv. (de exemplu daca e de 66 cm. nu trebuie sa stea la mai putin de 3, 30 m. ). Daca fiul dumneavoastra se uita la televizor asezat pe covor e important ca aparatul sa nu fie foarte inalt ( inaltimea corecta e 60-80 centimetri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu