Copiii si timpul
La ce ora vine bunicul la masa? Pare o intrebare simpla, cu un raspuns simplu: “12”, de exemplu. Este usor pentru noi, cei mari, sa spunem “12” si sa stim ce inseamna acest reper.
Scoala incepe pe 15 septembrie la ora 8:00. Ne putem intalni miercuri, la 17:45. Petrecerea tine de la 15:40 pana la 18:00. Iarasi, lucruri firesti, pe care le intelegem fara probleme.
Pentru un copil, totusi, lucrurile nu sunt atat de simple. Masuratul orelor in functie de soare, al anotimpurilor in functie de luna, calendarul care are o zi in plus la fiecare 4 ani pentru a-si pastra acuratetea, lunile care au 28, 30 sau 31 de zile... nu-i asa ca nu te-ai gandit ca e atat de complicat? Cu toate acestea, cam prin preajma celei de-a opta calatorii in jurul Soarelui, un copil ajunge sa inteleaga si sa jongleze cu toate aceste date si cifre, la fel ca un om mare. Secretul sta in perseverenta si putin ajutor din partea parintilor.
Iata cum percep cei mici timpul:
Bebelusii: Chiar si copiii de cateva luni invata sa perceapa lumea secvential. Daca bebele e infometat si te vede, stie ce se va intampla in minutele urmatoare; iti dai seama de asta dupa limbajul sau corporal.
Intre 12 si 15 luni: Experimente asupra inlantuirii cauza-efect. Copilul tau scapa o canita pe jos, tu o ridici. El o scapa, tu iar o ridici. Si tot asa, iar si iar. Daca tu nu mai ridici canita, copilul…. s-ar putea sa te sanctioneze cum stie el cel mai bine: sa inceapa sa planga.
Pana la 21 de luni: Cuvantul cel mai des intrebuintat este “acum”. “In curand” nu inseamna inca nimic. Poate sa lege evenimente familiare pentru a afla ce urmeaza sa se intample. “Mami acasa?” va intreba atunci cand va auzi pasi dincolo de usa de la intrare.
Intre 2 si 2 1/2 ani: Copilul tau de 2 ani traieste in prezent si foloseste cuvinte care arata asta: “acum”, “astazi”. Poate fi capabil sa astepte o nanosecunda sa ii faci un sandwich, daca i-ai spus “imediat”. Incepe sa se prinda de cum vine cu “mancam, apoi ne jucam” la gradinita. Incepe sa foloseasca unele cuvinte care indica viitorul, cum ar fi “o sa pupu”, sau pentru trecut “Bebe mers papa”.
De la 2 1/2 la 3 ani: Vocabularul timpului infloreste. Va invata 20 sau chiar mai multe cuvinte in legatura cu timpul, inclusiv cele general valabile, cum ar fi “ieri” pentru toata viata lui de pana acum. Devine maestru in propozitiile consecutive: “Eu joc, apoi mananc.”
De la 3 la 3 ½ ani: Aici, specialistii au identificat mari variatii in orientarea copiilor in timp. In general, foloseste termeni cu mult mai specifici ca pana acum, in legatura cu secventialitatea “Eu am luat mingea primul.”; cu frecventa “De doua ori pe zi”; ritmul “In fiecare vineri” si durata “E o zi lunga”. Apare si “maine”, ce-i drept cam stangaci: “Maine am fost la circ.”
Intre 4 si 5: Copilul incepe sa se simta ca la el acasa printre verbe si timpuri, folosindu-le corect. Cuvinte precum “zi”, “saptamana”, “timp” sunt scoase mereu la lumina, in formulari de genul: “in fiecare zi”, “vara”, “saptamana viitoare”. Poate sa spuna si sa stie ce inseamna “intr-un minut”, “acum cinci minute”. Are cat de cat idee despre sarbatori si zile de nastere. Cel mai probabil, nu-ti poate spune inca la ce ora se duce la culcare sau mananca pranzul.
De la 5 la 6 ani: De acum copilul foloseste toate cuvintele corect, nu mai confunda trecutul cu viitorul. Cunoaste zilele saptamanii si iti poate spune ce zi este, ce zi urmeaza, cati ani are si la ce ora se duce la culcare. Poate vorbi despre ceas cu “limba mica e la ... si limba mare e la...” dar inca nu poate spune ce ora e.
La 6 ani: Ii place sa asculte povestiri din trecut, in special despre prostiute pe care le-a facut sau pe care parintii sai le-au facut. Calatoreste in timp cu mintea inspre momentele foarte placute – sarbatorile sau zilele de nastere. Are notiunea secventialitatii dupa modelul bunic, parinte, copil. Inca nu poate citi ceasul prea bine.
Dupa 7 ani: Abia dupa 7 ani copilul incepe sa se descurce foarte bine cu ceasul si calendarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu